Cu cîine

Dincolo de satisfacția (pură, sinceră, curată, etc.), de nervii (la curățat producțiunile stomacului la orice oră, la efectele ronțăitului, la energia fix cînd tu n-ai, etc.) și de cheltuielile (vaccinuri, veterinar, mîncare, pungi, scutece, lese, zgardă, jucărioare, timp, etc.) implicite atunci cînd îți asumi responsabilitatea de a crește un cîine, cel mai fascinant este comportamentul oamenilor:
– cei care au un cîine de lesă: se nasc povești bazate pe un unic fapt: cățeii se miros. Discuți despre rase, comportament, vîrste, întîmplări, soluții. De obicei cîîinele propriu e mai deștept/ frumos/ cuminte decît ălalalt. Ce e fascinant e că nu te interesează numele, vîrsta, locul de muncă, statutul marital, rudele omului care duce cîinele. Vorbești cald, omenește, știi din start ce aveți în comun, rupeți conversația oricînd, saluți și data viitoare și aia e. Abolește într-un fel cam 80% din niște convenții sociale cretinoide. Mă rog, aici ar mai fi subcategoria celor obsedați de rasă (care o să îți povestească mereu cît au cheltuit cu cîinele, cine sunt părinții campioni și la ce concursuri au participat).
– părinții cu copii: a) îndeamnă copilul să vadă care-i treaba cu cîinele (aici am avut o reacție minunată de la un băiețel pe care îl îndemna maică-sa să, în tren fiind, “Hai mîngîie-l, că ție îți plac cîinii” – copilul: “Da, îmi plac cînd îi cunosc și și ei pe mine” – thumbs up!), b) își trag deoparte copilul, plasele, gențile și probabil și arborele genealogic, cu o privire hăituită. Cîinele fiind în lesă și complet dezinteresat.
– lătrătorii: te văd cu cîinele de lesă în spațiul public și încep instant să te înjure. De mamă, tată, organe, dumnezei, calendar, nivel de inteligență, care cum și-a citit lecturile obligatorii. Motivul general valabil este că “acolo se joacă copii!” cu varianta ” cîinele face mizerie în spațiul unde stau oamenii!”. La un ochi razant spre spațiul respectiv vezi mormane de mucuri de țigări și doze/ peturi de bere, flegme, tampoane OB, coji de semințe, de pîine, de răni, pungi murdare de plastic, conserve, oase, cadavre de porumbei. Te duci de acolo să nu îți îmbolnăvești cîinele sau dai replica la nivel. Cu organe, dumnezei, calendar, adjective trendy. Din păcate varianta a doua funcționează cel mai bine. Rămîi prostit de răutate și începi să îți apreciezi și mai mult animalul.