Căcați-vă în locurile special amenajate!

  1. Se numesc toalete (sau buzi, dacă doriți) și se găsesc într-un număr rezonabil și gratuit pe raza orașului. Iubiți concitadini, sau doar trecători prin Silicon Valley 2, am și eu o mică rugăminte așa, în odioasa calitate de prieten al celui mai bun prieten al omului (cîinele, nu alcoolul, în speță): dacă vă trece căcarea din varii motive (dezmățul sărbătoresc, un stomah delicat, combinații de fructe de mare cu Moet, etc.), nu vă mai deșertați în spații publice. Nu face bine nimănui: vă îngheață dorsalul, puteți nimeri plante urzicătoare, e inestetic, pute, mor în chinuri teniile și oxiurii. Și cățeii mănîncă cu mare parapon ce produceți dumneavoastră. Și se mai joacă și copii p-acolo. Dacă vă știți căcătoriu din fire și degrabă de loc căutătoriu, luați dreaq o pungă cu voi și strîngeți-l după ce l-ați turnat. Dacă nu e mall nu înseamnă că nu circulă nimeni pe acolo.

  2. Se numesc simplu, pungi. Alimentare sau de orice fel. Iubiți posesori de cîini din captala Ardealului, nu, nu se degradează așa de repede pe cît aveți voi impresia. Cînd vă scoateți prietenul latruped la plimbare, asigurați-vă că aveți pungi la voi și că, în timp ce vorbiți la telefon, urmăriți ce face cîinele. Și dacă face, strîngeți în mama dracului, că e inestetic, pute, se mai joacă și copii p-acolo și cei care strîng după prietenii lor latrupezi și-o iau aiurea în freză de la toți băbăciunii hateri. Plus că tre să fie mereu atenți pe unde calcă, fiindcă sunteți dumneavoastră leneș/-ă. Și da, surpriză, și rasele mici se cacă! Faptul că “Nu se vede” nu e un motiv să nu strîngem.

Nici una dintre situații nu e amuzantă. Hai să ne civilizăm un pic, începînd cu lucrurile mici, ce ziceți?

An Education

Anunimoţucu!NUNU!

Hă? Abia coborîtă din tren într-un Cluj gri şi friguros precum o ţîţă scofîlcită de Babă Cloanţă, intrată într-un ABC din drum să cumpăr ţigări, unicul lux în voia căruia ne dedăm cu o disperată şi deasă voluptate (eu) şi cu o frecvenţă scăzută, dar cu morgă britanică (Luţu), vocabulele de mai sus mă scutură din calculele mentale privind sumele cheltuite versus alea rămase tocmai cînd să trag linie inserînd sub total cu o vagă scîrbă existenţială replica lui Mălăele „Pe care…  le-am… băut!” cu modificarea „Măcar de le-aş fi băut!”.

Mă uit în minusculul ABC. În afară de mine şi vînzătoarea plictisită mai e o doamnă cu o geacă muştarie oribilă, cu dorsalul generos întors spre mine şi sotocind ceva pe nişte rafturi joase. Se dovedeşte că doamna muşterie nu e singură. Lîngă/ sub tejghea stă, cu o expresie de buldog lovit intenţionat la părţile moi un puiuţ de vreo 3 anişori, care mă fixează. Mă uit pe jos, oi fi călcat dreaq pe ceva jucărie. Podeaua nudă. Mă uit la el cu un zîmbet de roi de albine harnice şi zic dulce ca o caramea lipită-n buzunarul hainei de primăvară a bunicului decedat „Ce spui tu acolo?”. Mă-sa muştarie se ridică şi-i plantează absolut absentă, fără să aibă habar ce se petrece (nu că ar fi avut cineva), dar pătrunsă de datoria de a face educaţie „Andrei, fii cuminte!” şi îşi vede de scormonit raftul în timp ce emite un absolvitor „Nici eu nu ştiu ce spune”.

Puiuţul se apropie şi răcneşte la mine „Nunimoţucuuuu!”. Vînzătoarea cască şi zîmbeşte, din seria „mînca-l-ar tanti de ‘telijent, cum să nu-l adori?”, eu îmi iau ţigările, puiuţul devine un mic Smaugo-Chucky, eu mă uit ce pana Şoimăreştilor vrea de la mine, ce i-am călcat, mă-sa se apropie de casă cu două banane maronii şi aranjează căciuliţa puiuţului înfundîndu-i-o şi mai abtir pe ţeasta rotundă, îl strînge şi mai tare de gît cu fularul şi îi explică vînzătoarei, pleznind de mîndrie „Aaaaa! Sucu’! Sucu’ lui e pe tejghea! A zis că să nu-i ia sucu’! Hai să te pupe mama, Andrei!”.

Christmas spirit my ass.