Intra’Views

Această pagină se doreşte un fel de campanie – mă gîndesc să o intitulez deocamdată parafrazînd alte campanii celebre “Tu ştii ce mai fac românii tăi?”. Campania asta constră într-o serie de interviuri cu oameni care fac lucruri, cu oameni de calibru, valoare şi calitate, cu oameni care au pasiuni care îi poartă în diverse locuri fizice şi mentale, cu oameni din România de care consider eu că trebuie să se ştie şi să ştim şi să fim mîndri şi să ne motivăm pozitiv!

Rugămintea mea e să mă vestiţi dacă ştiţi şi voi aşa oameni-sursă de inspiraţie, să ni-i aducem la un loc 🙂

Interviu 1:  Simona Bişboacă şi timpul sau tinereţea fără bătrîneţe

(28.02.2014, interviu via email)

În nu mai ştiu exact ce moment al vieţii ne găsim cu Simona pe o reţea de socializare şi, foste colege de liceu fiind, ne adăugăm, că bine ne-am înţeles noi în anii orădeni 1994-1998. Şi văd la ea nişte postări mai deosebite, nu viralele momentului ci nişte articole din presă, mai ştiinţifice, că premii, că invenţii româneşti, ia să vedem ce e acolo. Şi mă lăţesc de uimire şi emoţie cînd văd că Simona, colega mea de la clasa bio-chimie e  femeia anului 2012 în ştiinţă la Gala Avantaje şi multi-premiată la saloane străine de inventică pentru “cel mai puternic antioxidant din lume”! Adică Antioxivita (pun aici linkul produselor ca să aveţi idee despre ce vorbim în interviu).  Cu o jenă din aia că o să zică “Poftim, cum devii celebru te cunoaşte lumea, toţi vor cîte ceva de la tine!”, o rog să îmi acorde un interviu.  Pe care îl puteţi citi mai jos.

–    Dragă Simona, habar nu am de unde să încep. Ce înseamnă să fii inventator? Eu te văd ca pe un Leonardo da Vinci feminin.
Draga Laura, nu am ales să fiu inventator….pur şi simplu am primit acest titlu, bine, să zicem că am făcut un pic mai mult în sensul asta, dar cred că în fiecare dintre noi este un inventator. Tu nu ai inventat nimic? Adică nu ai fost într-o situaţie în care a trebuit să improvizezi / creezi ceva şi acel ceva a funcţionat? Din punctul meu de vede să fii inventator înseamnă să-ţi pui întrebari şi să cauţi soluţii!

– (Mmm, habar nu am dacă am inventat ceva. Mi-am făcut un suport pentru brăţări din role goale de hîrtie igienică – dar m-am luat după un tutorial, nu am creat eu treaba.) Poate că cel mai potrivit ar fi să te întreb de unde vine focul care te îndeamnă să cauţi soluţii? De unde vine răbdarea de a sta opt ani în laborator? Cît de des ţi-a venit să depui armele?

De multe ori “focul” vine de la o simplă nelămurire…care mă trezeşte dimineaţa pe la 5-6 şi nu-mi dă pace zile întregi… de ce? Cum? Dar nu se poate atfel? Şi de aici Începe totul…răbdarea, hmmm, aste este implicit… de obicei totul decurge în etape… prima etapă ar fi dilema :), apoi investigarea dilemei, generarea de noi idei…. daca nu merge din prima, a doua, a treia… renunţarea…. apoi după ce stă în stand by toată povestea, iar vine dilema şi mai aprig, până ajung să o şi visez… şi până la urmă,dacă totul depinde de mine vine şi răspunsul cu soluţia, dacă depinde şi de altii (acum, de exemplu, aştept după nişte analize) vine şi răbdarea implicită.

–     Spuneai că o vreme ai activat şi ca designer de interior ca să îţi poţi finanţa cercetările – cum a funcţionat activitatea asta dublă? Ai mai avut timp de viaţa personală?
Evident, nu a fost uşor. Dimineaţa duceam copilul la grădi, lucram până la 18, ajungeam acasă un pic înainte de 19, se întâmpla să stau şi peste program, dar făceam tot o muncă de creaţie şi o făceam cu plăcere, clienţii erau super mulţumiţi. Îmi veneau şi acolo idei inovatoare, mai ales în drum spre lucru, mergeam cu autobuzul şi aşa aveam timp de gândire fără să mă streseze traficul. Bine, circulam pe o linie nu foarte aglomerată şi nu aveam factori perturbatori în autobuz.. Ţin minte că m-am dus într-o dimineaţă la şeful meu să-i spun ce idee mi-a venit, s-a uitat lung la mine şi m-a întrebat “Dar tu nu ai somn, nu ai viaţa ta?!? Ce tot iţi vin idei?!”. În fine, până la urmă unele le-au aplicat, mai ales cele de reducere a consumului de energie :). Pe lângă treburile casnice se pare ca îmi găseam timp şi de cercetare – cea documentară era mai uşor de realizat că se putea şi de acasa sau îmi făceam un pic de timp la lucru, dar in laborator mergeam sâmbăta, duminica, câteodată în timpul săptămânii şi stăteam până târziu, îl mai duceam şi pe cel mic cu mine câteodată… mna, au trecut anii, au apărut rezultatele, aşa că, dacă încerc să-mi amintesc, nici nu mai contează cât de greu a fost.

–    Ce a însemnat  medalia de aur la concursul de inventică de la Varşovia (IWIS) şi premiile speciale? Ce a trebui să faci ca să ajungi acolo şi cu cine ai concurat?
La Varşovia am ajuns prin intermediul Asociaţiei Inventatorilor din România, care are sediul la Târgu Mureş. Domnul Pleşa şi domnul  Pop m-au ajutat cu redactarea brevetelor şi au avut încredere că pot participa cu brio la IWIS şi ei m-au înscris în competiţie. În cadrul Salonului de la Varşovia am primit prima dată premiul special din partea coreenilor. A fost….whow….nici nu puteam respira de emoţii…..iţi dai seama cum a fost când am văzut medalia de aur pentru tehnologia de obţinere a antioxidantului…. şi medalia de argint pentru tehnologia obţinerii propolisului apos! Două premii la aceeaşi categorie, “Medicina şi biotehnologie”… ale mele! Părea un vis… membrii juriului s-au perindat pe la fiecare stand, ţin minte si acum, primul din juriu care a ajuns la standul României după ce a luat în evidenţă brevetele expuse şi le-a confruntat cu notiţele lui a făcut un semn pe numărul de concurs al breventului de obţinere a antioxidantului. Apoi membrul juriului ce reprezenta Institutul de Cercetari Farmacologice din Varşovia m-a felicitat pentru brevet şi în principal pentru că l-am implementat în producţie şi e deja pe piaţă. Asta am observat că a fost un atu. Ceilalţi membri ai juriului au fost mai rezervaţi, mi-au pus doar întrebări suplimentare. La salon au fost peste 500 de invenţii din 30 de ţări.

Bisboaca Simona pe urmele Mariei Curie – Sursa foto: infobihor.ro

–    Cum a fost primită invenţia ta la nivel naţional? Ce a însemnat să introduci un produs românesc pe piaţa românească?
Aveam produsele pe piaţă de câteva luni bune şi treaba mergea binişor, am găsit oameni receptivi, am fost pe la târguri de produse bio, de miere, semnasem deja contrat cu una din cele mai mari firme de distribuţie de produse de profil la nivel naţional, dar puţină lume avea încredere în produse, deoarece erau româneşti. După ce s-a scris în presă, prima dată la nivel local în Oradea, apoi la nivel naţional s-a văzut diferenţa – dacă produsele sunt apreciate de străini, stai frate că şi noi vrem! Şi au început să fie din ce în ce mai apreciate şi mai cunoscute. Din păcate mulţi români nu văd cu ochi buni produsele autohtone. Eu încerc, cât pot, să le dau încredere în produsele româneşti, marea majoritate sunt mult mai de calitate decat cele de import. Eu consider că sunt mai sigure şi în privinţa ingredientelor, trasabilitatea fiind mai uşor de controlat, faţă de produsele de import la care de multe ori autorităţile se bazează pe nişte documente de origine necunoscută.

–    Cui se adresează cel mai puternic antioxidant?
Tuturor, de la copii la batrâni. Teoretic, dacă am avea o alimentaţie sănăoasă, să zicem cu alimente cum erau cel puţin acu 30 de ani şi să zicem că am mânca zilnic fructe şi legume crude, sau adulţtii ar bea un pahar de vin roşu, nu am avea nevoie de un aport suplimentar de antioxidanţi. Dar cum toate astea nu se întâmplă, trebuie să-i luam de undeva, mai ales ca nu putem face rezerve deoarece nu se acumulează în organism. Din păcate alimentaţia din zilele noastre ne poate îmbolnăvi. Tot mai multe chimicale se regăsesc în alimente şi, din cauza globalizării, originea lor de multe ori nu o cunoaştem, iar dacă nu consumăm hrană din arealul geografic în care trăim nici nu asigurăm organismului fitonutrienţii de care are nevoie pentru o bună funcţionare. Şi uite aşa apar dezechilibre, diverse boli. Eu am ales ca sursă de antioxidanţi mai multe soiuri de struguri de la un producător de vinuri din Arad, deci originea materiei prime este controlată. Domnul Balla Geza face nişte vinuri superbe care din fericire se găsesc şi în hypermarketuri – Vinurile Wine Princess. (Vă recomand Cadarca, un vin roşu, demidulce, cu o aromă fructată deosebită, este un soi specific zonei viticole Miniş). Deci, având ca materie primă soiuri diferite, struguri albi, rose, roşii, negri, produsul nostru are o gamă largă de antioxidanţi, de la incolori la negri, asigurând astfel necesarul organismului şi simulând un meniu variat.

–    Ce sunt marmelada crudă şi aditivul alimentar natural? Cui ajută?
În 2012 am înregistrat al treilea şi al patrulea brevet. Aditivul alimentar natural derivă din cercetările efectuate în cadrul doctoratului şi momentan e cam dificil de pus în producţie: este vorba despre o combinaţie de extracte naturale cu proprietăţi multiple: de conservare, colorare, antioxidare cu utilizare în mai multe ramuri ale industriei alimentare.
Cât priveste marmelada crudă, am încercat vara trecută să producem la scara mai mare, dar trebuie să găsim nişte soluţii mai economice, deoarece în momentul de faţă implică nişte costuri energetice mari. Deşi se face fără fierbere, energia consumată este mai mare. Deci marmelada crudă este un procedeu de conservare a fructului fără ca acesta să-şi piardă vitaminele, enzimele, fără conservanţi, fără adaos de zahar, un produs natural şi sănătos destinat tuturor.

–    Ce mai pregăteşti?
În momentul de faţă ne pregătim de lansarea gamei de cosmetice. Am conceput nişte reţete foarte bune, zic eu, cu apă termală din Băile Felix, ingrediente naturale gen unt de cacao, ulei de cocos, ulei din sâmburi de struguri, ulei de migdale, ulei de masline etc. şi evident unul dintre principiile active fiind Antioxivita. Am reuşit şi notificarea cremelor, că se schimbase recent legislatia şi acum putem să le scoatem pe piaţă. Trebuie doar să fiu un pic mai organizată şi să-mi fac timp pentru asta. Acum atenţia mea e mai mult asupra noului membru al familiei, piticul nostru de 2 luni… Mai am şi alte planuri, dar sunt în stand by, rând pe rând, cu calm, ca ardelenii 🙂

Interviu 2:  Povestea unui interviu ratat

Dr. Radu Silaghi-Dumitrescu şi sângele artificial de la Cluj

(corespondenţă e-mail martie-aprilie 2014)

Citisem la final de februarie un articol în Adevărul şi m-am cam enervat. Am decis să iau atitudine şi să îl contactez pe domnul profesor Silaghi-Dumitrescu şi să îl întreb care e situaţia exactă cu proiectul de cercetare privind sîngele artificial şi ce putem noi, persoanele fizice cărora le pasă de ce se întîmplă sau s-ar putea întîmpla în Cluj. Pînă să formulez emailul, am citit multe (nu zic toate, dar multe) articole din presa locală (mai multe articole mult mai cuprinzătoare decît cel de faţă pe această temă are Ziar de Cluj) şi naţională legate de proiectul clujean. Am înţeles că: sîngele artificial de la Cluj  nu este o soluţie finalizată, există reticenţe în privinţa divulgării unor informaţii legate de brevetare, e nevoie de o sumă care să permită continuarea testărilor de laborator, ministerul de resort nu dă răspunsuri clare în privinţa finanţării, ci promisiuni sau condiţionează alocarea de fonduri.

Ideea mea era de a scrie despre acest proiect şi, împreună cu oameni din blogosfera clujeană sau oricine ar fi dorit asta, de a crea o mişcare de susţinere financiară a proiectului prin crowdfunding sau implicarea societăţii civile. Lecturînd presa online am dat peste două nume care au vorbit şi acţionat în sens similar: domnul profesor Gabriel Teodorescu, iniţiatorul unei petiţii online şi doamna Camelia Mateş, consultat în strîngere de fonduri al Asociaţieie pentru Relaţii Comunitare, care, conform presei, s-a oferit să demareze o campanie prin care să ajute la strîngerea celor 2000 de euro necesari la momentul respectiv continuării testelor.

Pe 28 februarie i-am trimis domnului profesor Radu Silaghi-Dumitrescu primul mail, pe adresa dînsului de email din cadrul Facultăţii de Chimie din UBB. Nefiind sigură că l-a primit, mi-am permis să revin, pe 4 martie, pe o adresă de Gmail pe care o găsisem într-un  CV online al dînsului. Am primit răspunsul domnului profesor în aceeaşi zi, cu mulţumiri pentru interes, dar cu recomandarea de a adresa întrebările Departamentului de Comunicare al UBB, fiind vorba despre interacţiune cu mediul public.  De asemenea, am mai fost informată că UBB a creat o platformă in-house pentru crowdfunding destinat unor proiecte, printre care şi cel despre care discutam.

Am pus cap la cap lista cu întrebări, însă am trimis-o foarte tîrziu, în 20 martie, către domnul Paul Fărcaş, contactul desemnat de domnul profesor pentru Departamentul de comunicare UBB.

Istoria proiectului privind sângele artificial începe în 2007, an în care echipa condusă de domnul profesor conferenţiar Radu Silaghi-Dumitrescu a început testele de laborator şi experimentele legate de obţinerea acestei substanţe. Echipa de cercetare condusă de domnul Silaghi este formată din Florina Scurtu, doctor in Chimie(UBB Cluj) şi doi tineri bio-chimişti, Vlad Toma si Anca Fărcaş(ICB).Sângele artificial de la Cluj conţine hemeritrină, o proteină obţinută din viermi marini şi se dovedeşte a fi cea mai bună combinaţie din istoricul experimentelor ştiiinţifice cu miza substitutelor pentru sânge uman, fiind soluţia cea mai rezistentă la factorii de stres. Mai trebuie menţionat că sângele artificial nu este un înlocuitor complet al sângelui uman, ci o soluţie-punte care permite ogranismului să funcţioneze pentru o perioadă variind între câteva ore şi o zi, până îşi regenerează propriul sânge.
În 2014, după rezultate extrem de încurajatoare în urma testărilor pe animale de laborator, după menţionarea unor sintagme ca “proiect de premiul Nobel la Cluj” şi după nenumărate semnalări şi aprecieri din partea specialiştilor din străinătate, presa informează că proiectul se află într-un impas, din cauza neprimirii finanţării de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Motivele par a ţine în primul rând de birocraţie – este necesară depunerea unui proiect care să intre în concurs cu altele pentru acordarea fondurilor.

Ne adresăm Departamentului de imagine UBB şi domnului profesor Radu-Silaghi Dumitrescu pentru a avea pulsul actual al evenimentelor.

Acesta era preambulul imterviului pe care mi l-am propus şi care consta în cinci întrebări.

Între timp însă, în 10 martie, am contactat-o pe doamna Camelia Mateş legat de în legătură cu implicarea dînsei în proiectul de strângere de fonduri pentru echipa clujeană care a descoperit sângele artifical. Întrebările mele au fost:

– V-aţi declarat disponibilitatea de a organiza o campanie de crowdfunding pentru proiectul Sângele artificial. În ce stadiu sunteţi acum cu campania?
– Prin ce este diferită o campanie pe acest subiect faţă de alte campanii în care aţi fost şi sunteţi implicată?

– Ce pot face clujenii (şi nu numai) pentru succesul acestei iniţiative?

Răspunsul primit pe email, în 20 martie, din partea doamnei Mateş a fost următorul (citez exact textul pentru a oferi o imagine completă):

Incep cu cateva cuvinte despre mine, ca sa intelegeti de ce am ales sa ajut intr-o eventuala campanie de atragere de fonduri pentru proiectul cu sangele artificial.

Mare parte din viata mea profesionala s-a desfasurat in domeniul atragerii de fonduri din surse private. Am coordonat departamentul de atragere de fonduri al FRCCF pana in 2009. Din 2009 mi-am continuat activitatea la Asociatia pentru Relatii Comunitare-ARC (www.arcromania.ro). Pana in 2012 am contribuit la infiintarea si sustinerea activitaii fundatiilor comunitare din Romania, iar din ianuarie 2012, sunt coordonatorul platformei DONATIE.RO si am urmat cursuri in ceea ce priveste filantropia individuala, alaturi de colegii mei de la ARC.
Am citit si eu, la fel ca dumneavoastra, in publicatiile electronice despre lipsa de finantare pentru progresul cercetarii in privinta sangelui artificial. Reactia mea naturala a fost sa imi ofer ajutorul. Am spus ca daca se hotarasc sa organizeze o campanie de atragere de fonduri pentru proiect, eu ma ofer sa ajut, in calitate de specialist in atargerea de fonduri. Am primit si intreaga sustinere a colegilor mei de la ARC si am facut mai mult decat atat. Am obtinut promisiunea unei finantari cu cei 2000 de euro necesari de la una din companiile romanesti. Am pus compania in legatura cu purtatorul de cuvant al Universitatii Babes-Bolyai, care mi-a fost indicat ca persoana de legatura. Acest lucru s-a intamplat in cateva zile dupa ce am citit in presa despre criza financiara a proiectului de cercetare.Pana saptamana trecuta, se pare ca Universitatea nu a gasit o cale sa primeasca acea sponsorizare.
Platforma de crowd funding nu a fost ideea mea si nici nu m-am angajat vreodata ca voi strange fonduri in acest fel. Ideea mi se pare buna, insa nimeni nu ne-a solicitat, mie sau colegilor mei, ajutorul pentru a atrage fonduri pentru cercetare in acest fel. Am vazut ca intre timp UBB a initiat cateva proiecte de crowd funding, printre care se numara si acest proiect. Isi propun sa stranga 10000 de lei, din care au strans 50 de lei. In schimb, nu stiu sa fi facut ceva pentru a primi sponsorizarea deja oferita, care ar acoperi aproape toata suma.
Nu stiu ce indemnuri sa am pentru clujeni, pentru ca eu si colegii mei, clujeni si noi, am facut un efort, am obtinut sponsorizarea de care era nevoie, insa nu pare ca Universitatea ar vrea in vreun fel sa primeasca acesti bani.
Între timp a mai apărut în presă o reacţie, cu o abordare complet diferită a subiectului sîngelui artificial, din partea unui academician din cadrul Facultăţii de Chimie, care condamnă publicitatea prea agresivă legată de acest proiect, faptul că echipa de cercetători nu a stat în umbră şi contestă calitatea ştiintifică a rezultatelor, pe motiv că ele nu apar în reviste serioase.
Pe 31 martie am revenit cu un email către Direcţia Comunicare şi Relaţii Publice UBB, resemnalînd lista mea cu 5 întrebări pe tema cercetării legate de sîngele artificial. Răpunsul primit a fost:
la 3 dintre cele 5 intrebari poate raspunde doar dl profesor Radu
Silaghi-Dumitrescu. Va rog sa-l contactati pe dl profesor si sa-i mai
trimiteti inca o data ghidul de interviu.
I-am răspuns domnului respectiv că voi proceda ca atare, dar că totuşi mă bazez pe el pentru cele două întrebări la care poate răspunde şi Direcţia de Comunicare UBB, nu doar domnul profesor. Corespondenţa fiind însă pe toată durata ei adresată de către mine şi domnului profesor Silaghi-Dumitrescu, dînsul a răspuns după cum urmează:
Inteleg de la purtatorul de cuvant al UBB ca a pregatit dansul cateva raspunsuri. Pentru ultima intrebare am transmis azi comentariile mele catre dansii. Va rog sa acceptati scuzele mele pentru intarzierea mai mult decat exagerata. Asa cum se poate partial vedea si din CV-ul meu (atasat) sarcinile didactice si administrative, ca si subiectele de cercetare foarte diverse, inclusiv cel legat de sange, lasa mult mai putin timp decat poate parea la prima vedere si decat as dori eu sa dedic fiecarei interactiuni cu studenti, colegi, oameni de media, oficiali, parteneri, etc. Va multumesc inca o data pentru sprijin si interes.” 
În 3 aprilie am primit de la Direcţia de Comunicare şi Relaţii Publice UBB răspunsurile. Iată interviul:

1) Care este situaţia în momentul de faţă, martie 2014, privind fondurile necesare acestui proiect de importanţă capitală atât pentru România, cât şi pentru medicina internaţională?

Revenind la proiectul în sine, există demarate două tipuri de acţiuni, ambele cu perspective pozitive:
1. demersuri legale ale Ministerului de resort în vederea acordării a cca 400.000 RON pentru acoperirea cheltuilelilor din anul 2014.
2. demersul UBB de a înfiinţa o platforma de crowdfunding, prin intermediul căreia oricine poate investi în proiect. La data acordării acestui răspuns, fuseseră colectaţi aproape 10.000 RON prin această platforma.

2) La final de februarie presa vorbea despre implicarea societăţii civile (petiţia online la iniţiativa domnului profesor Gabriel Teodorescu, campanie de fundraising propusă de doamna Camelia Mateş) – care sunt rezultatele acestor acţiuni?

Nu putem discuta despre rezultatele unor petiţii on-line sau campanii de fundraising, deoarece acestea nu sunt propuse şi coordonate de Universitatea Babeş-Bolyai.

3) Campania de crowdfunding iniţiată de U.B.B. pentru proiectul sângelui artificial prin intermediul http://crowdfunding.alumni.ubbcluj.ro/ nu are rezultate. Care consideraţi că sunt cauzele şi ce acţiuni întreprindeţi pentru a promova acest instrument?

Platforma de crowdfunding a UBB funcţionează, iar persoanele interesate si care doresc să sprijine proiectul “sângele artificial” pot face acest lucru prin intermediul acestei platforme.

4) Care sunt posibilele riscuri ale întârzierii finanţării?

Despre aceste posibile riscuri vă poate da mai multe informatii doar dl Radu Silaghi-Dumitrescu.

5) Cum susţine U.B.B. continuarea cercetărilor legate de acest studiu? Există un plan de acordare a unei subvenţionări pentru echipa de cercetare din partea Universităţii?

Universitatea Babeş-Bolyai susţine orice temă de cercetare de avangarda. Finanţarea proiectelor de cercetare nu se alocă preferenţial anumitor teme, ci pe baza unor evaluări atente şi competente in cadrul competiţiilor interne. Proiectul respectiv nu a participat deocamdată la competiţiile finanţate de UBB, având la dispoziţie alte resurse.

Am  lăsat tot acest subiect în plop din lene şi din dezamăgire. L-am reluat şi publicat azi fiindcă pe 21 aprilie am văzut o ştire la DigiTV legată de proiectul sîngelui artificial de la Cluj şi de platforma de crowdfunding “creată de trei săptămîni” unde, spunea reporterul, s-au strîns deja nişte sume care vor ajuta cercetarea.
Dacă aţi avut răbdare să citiţi pînă aici, linkul direct de finanţare pe proiectul sîngelui artificial este acesta: http://crowdfunding.alumni.ubbcluj.ro/projects/251/substitut-de-sange.
Părerea mea, aşa cum o scriam doamnei Camelia Mateş, şi forţa motrice care m-a împins să fac toată treaba asta este că “pur si simplu refuz sa cred ca acest proiect poate sucomba din cauza unor timpenii birocratice si a indolentei si indiferentei forurilor “competente”.
consultant în strângere de fonduri al Asociatiei pentru Relaţii Comunitare,Citeste mai mult: adev.ro/n1k784

consultant în strângere de fonduri al Asociatiei pentru Relaţii ComunitareCiteste mai mult: adev.ro/n1k784

consultant în strângere de fonduri al Asociatiei pentru Relaţii ComunitareCiteste mai mult: adev.ro/n1k784

Dă o replică

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s