Căcați-vă în locurile special amenajate!

  1. Se numesc toalete (sau buzi, dacă doriți) și se găsesc într-un număr rezonabil și gratuit pe raza orașului. Iubiți concitadini, sau doar trecători prin Silicon Valley 2, am și eu o mică rugăminte așa, în odioasa calitate de prieten al celui mai bun prieten al omului (cîinele, nu alcoolul, în speță): dacă vă trece căcarea din varii motive (dezmățul sărbătoresc, un stomah delicat, combinații de fructe de mare cu Moet, etc.), nu vă mai deșertați în spații publice. Nu face bine nimănui: vă îngheață dorsalul, puteți nimeri plante urzicătoare, e inestetic, pute, mor în chinuri teniile și oxiurii. Și cățeii mănîncă cu mare parapon ce produceți dumneavoastră. Și se mai joacă și copii p-acolo. Dacă vă știți căcătoriu din fire și degrabă de loc căutătoriu, luați dreaq o pungă cu voi și strîngeți-l după ce l-ați turnat. Dacă nu e mall nu înseamnă că nu circulă nimeni pe acolo.

  2. Se numesc simplu, pungi. Alimentare sau de orice fel. Iubiți posesori de cîini din captala Ardealului, nu, nu se degradează așa de repede pe cît aveți voi impresia. Cînd vă scoateți prietenul latruped la plimbare, asigurați-vă că aveți pungi la voi și că, în timp ce vorbiți la telefon, urmăriți ce face cîinele. Și dacă face, strîngeți în mama dracului, că e inestetic, pute, se mai joacă și copii p-acolo și cei care strîng după prietenii lor latrupezi și-o iau aiurea în freză de la toți băbăciunii hateri. Plus că tre să fie mereu atenți pe unde calcă, fiindcă sunteți dumneavoastră leneș/-ă. Și da, surpriză, și rasele mici se cacă! Faptul că “Nu se vede” nu e un motiv să nu strîngem.

Nici una dintre situații nu e amuzantă. Hai să ne civilizăm un pic, începînd cu lucrurile mici, ce ziceți?

Mic îndreptar pentru bărbaţi

… desigur, lacunar, în versiune princeps. Cu speranţa că va fi completat pe parcurs, cu contribuţii.

(Subtitlu: bărbaţi fiind, cum să vă feriţi de discuţii)

  • şosetele: nu vă crede nimeni că nu  ştiţi cum au ajuns acolo, indiferent ce înseamnă acolo. Doar voi ştiţi cum au ajuns acolo. (Dacă nu ştiţi,  caz des întîlnit, procedaţi cum aţi proceda în mod uzual pentru departajare, fără întrebarea “Ce-i cu alea acolo?” – mirosiţi-le. Acest simţ vă va indica dacă sunt “de spălat” sau ” se mai pot purta”).  Concluzie: în viziunea partenerului feminin, nu există şosete suspendate în eter care nu au scop şi loc. (Ca şi complementele omonime din gramatică).
  • capacele: recipientele în general au capace care, prin închidere, protejează conţinutul (ex.: pasta de dinţi, mierea, uleiul, oţetul, pasta de bărbierit, de ardei, crema de ghete etc.). Neînchiderea capacelor atrage deteriorarea/ scurgerea conţinutului. Concluzie: “Ce plm e plin de pastă/ cremă/ chestia asta aici??” nu este o mirare acceptabilă fără rezerve de către partenerul feminin.
  • vasele: “eu nu spăl vase!/ eu nu pun la loc vase!/ nu mai avem vase curate!” sunt afirmaţii care în fapt relevă ideea că nu doriţi să duceţi la capăt ceva ce aţi început (mîncatul), dar doriţi să beneficiaţi de uzufruct. Vasele sunt nişte obiecte zilnice comune. Grijiţi-le ca atare.
  • ora exactă: “Stau pînă îmi termin berea”  nu este o indicaţie relevantă. Nimeni nu ştie cîtă bere aveţi în faţă şi în ce ritm sunteţi dispus să beţi respectiva bere. Încercaţi să definiţi temporal: ex. “Mai stau 40 de minute”. Concluzie: “Dar am specificat ca pînă îmi termin [băutură]!” nu este un argument valid în  imaginarul partenerului feminin.
  • timpul în genere: “40 de minute” înseamnă “în minutul 40 -45 sunt acasă”, nu “pfai păi să vezi  că ăsta cu care sunt bea o bere în 80 de minute, deşi eu voiam să fiu de mult acasă”, nici “mi-o murit telefonu, serios, ATÎTA o trecut???”, nici “stăm după notă”, nici  “pfai deci nu găseşti taxiuri, acuma am sunat, da mi l-o luat altu de sub nas, imediat vin”, în nici un caz “mna bine acuma, da ce, te iei după mine?”. Concluzie: în percepţia feminină, timpul se scurge pe ceas, pe fusul CET. Încercaţi să aveţi un ceas funcţional la îndemînă. Încercaţi să îi înţelegeţi principiile de funcţionare. Dacă nu este posibil, nu menţionaţi scuze.
  • pescuitul (altele): da, înţelegem că aveţi o pasiune. A ne trimite după momeală/ a ne trezi la 4 dimineaţa/ a ne cere să facem nodul pe cîrlig  căci avem degete mai fine/ a ne cere vieţi la joc/ a ne ruga să facem  un drum suplimentar după plante de acvariu musai amu ni – nu înseamnă că ne adâncim relaţia: este pasiunea dumneavoastră, nouă ne place să v-o susţineţi cap-coadă (şi nu de peşte). Concluzie : dacă ne iubim, nu înseamnă că ne identificăm pasiunile.
  • unde e??: obiectele uzuale dintr-o casă au  în genere locuri fixe. (Cele de baie – lame, spray-uri, pasta de dinţi, after shave-uri, deodorante, etc. – în baie; cele de bucătărie: saci de gunoi, cratiţe, capace, farfurii, tacîmuri, solniţe – în bucătărie, şi aşa mai departe; telecomenzile sunt în general pe undeva în living room) – înainte de a vă irita şi a înjura, încercaţi să învăţaţi zonele casei. Concluzie: “Honey, I know where is everything in this house” said no husband ever.
  • dragă, e doar o colegă/ un coleg” – mnu. A nu se  folosi niciodată. Au nume, statut, menţionaţi-le, detaliat. Concluzie: Mnu.

Lista rămîne deschisă, feel free to contribute.

Când n-ai siguranţă…

…. în sensul cel mai pur tehnic (dacă aţi sperat la vreun discurs despre nesiguranţa individului în lume şi soluţii, nu-i ăsta, nu încă), iaca poveste cu ce se poate întîmpla.

Prin 2011, ianuarie, fiind eu persoana decisă şi pusă pe fapte (de diverse dimensiuni, nu musai mari) pe care o ştim cu toţii, îl contactez în urma unei recomandări de încredere pe numitul Domnu Peti să vie să măsoare, să aducă mostre, cataloage, boloboace, ce-o şti, numa să-mi facă o mobilă de om pragmatic în bucătărie, cu chestii incorporabile, moderne, alea alea.  Omul anunţă cînd vine – după-masă pe seară, desigur, că de obicei meşterii au puţin timp la dispoziţie, mirific, numa bine apuc să ridic patu şi să mai culeg diverse obiecte zăcînd  în stare de prostraţie prin micul spaţiu locativ.

Aacuma cînd zici “Domnu Peti” parcă ai aşa (eu sigur am avut) o impresie de persoană grăsulie, de o etate nu chiar primăvăratică, deh, ca meşterii.

Bun. În jurul orei cu pricina, cînd cafteam mai bine un oponent în HOMM (Heroes 3, 2D), trosc, se sting toate luminile. Moment poetic. Cum naiba o să măsoare omu ăla prin bucătărie în aceste condiţii de lumea a patra?? Pfu! Bun, avem o problemă, nu înjurăm vinovaţii (bine, poate-un pic), ci găsim soluţii. Lumînări. Multe, că doar femeie fiind, obiecte decoraţionale cutreieram. Şi dă-i ş-aprinde lumînări. Pe bibliotecă, pe frigider, pe pervaze, pe măsuţă, pe ailaltă măsuţă, mai bagă ş-un beţigaş parfumat că miroase-a ţigară, stai că mai sunt lumînări-pastile, whew, bun, hai că se mai vede ceva, cît de cît, ce deştepţi şi ăştia de la Electrica, acu s-au găsit, bine că facturile… şi contorul… şi estimarea… numa o muzîcă de corason mai lipsea şi zici că-mi aştept ursitu ahahaha!

Şi boca boca la uşa, vine Domnu Peti. Deschid, încîntată că am creat condiţii de lucru.

Sărpraiz 1) Domnu Peti nu e nicidecum meşterul rubicond în etate şi salopetă imaginat, ci ditai bradul de om de aprox vîrsta mea.

Sărpraiz 2) Pe coridor, casa scării şi la vecinul care tocmai iese din casă abundă lumina electrică. La mine întuneric şi lumînări. Şi fum de beţigaş.

Domnu Peti pas în spate. Ochii mei devin uriaşi. “Hmmm… ce chestie. Eu de ce n-am curent?” Domnu Peti uşurat “O fi sărit siguranţa, O REPAR EU ACUMA!!”

Un mor(t)al

Adică tati, care, după cheful de ziua mea de acum 3 ani, unde spre marea mea mirare a rezistat pe baricade pînă la închidere (o oră foaaaarte tînără şi plină de fumuri), a făcut primul ochi după vreo 4 ore de somn, s-a-mbrăcat, a luat o plasă şi, la întrebarea mea cleioasă cam unde are el de gînd să meargă la ora aia, mi-a răspuns foarte senin “Păi după bere, să ne dregem!”.