Comunicăm

În prima jumătate a lui octombrie am avut două zile de naştere – le-am sunat pe fetele mele. Una îmi spune, la 11 a.m. „Aaa, spăl rosturile, haha, aşa am avut vreme, mă obsedau de cînd ne-am mutat. Fain de ziua mea, nu? Tre să te las, au apărut invitaţii”. Cealaltă: „Mă bucur că am apucat azi să dau cu aspiratorul! Asta e, cînd ai doi copii, ăsta e programul, ăla mare e la campionat cu tac-su… mă, te-ai căcat? Noa te las că tre să-l schimb pe ăsta micu”.

Cu cele mai bune prietene ale mele n-am vorbit de săptămîni întregi. Că viaţa zilnică.

Am dat două telefoane azi, pe repede-nainte: unul fără răspuns,cu mesaj ulterior „Am avut o zi hiper-oribilă la job, copilu îmi face crize, sunt pa, te sun eu mîine sau vorbm online”, altul la care am închis cu whaţap ulterior „scuze că am tăiat-o aşa, trăgea antrenorul de mine că intrasem la sală”.

Ce vreau eu să zic: guyz and galz, we are Freaking Friends anywayz, că ne auzim, că nu, nu e cu scadenţă, chiar dacă iluzia tehnologică cum că anytime anywhere rulează şi dacă nu e amu ni apare sentimentul de vină de-o parte sau alta. Hai să trecem de distanţe fizice şi responsabilităţi tehnologice ale imediatului şi să fim normali.

Love ya, că ne smartfonim/ tăguim/ lăicuim/ messengerim/ uatspăim sau nu, fuck technology, I still live with your flesh and I remember what it is like! Nu poate exista regretul de a nu fi comunicat. Nu-l lăsăm între noi, right?

Advertisements

Mic îndreptar pentru bărbaţi. Episodul 2, Atacul microbilor, viruşilor şi ghinionului

Stimaţi lectori (in fabulaţia), în urma succesului fulminant al episodului 1, Ameninţarea obiectelor, revenim cu un nou episod din saga de impact planetar Războul stelelor. Amarăm pe ţărmul bolilor.

Prin boală înţelegem în acest episod: (o formă uşoară de) răceală, guturai, gripă, otită, colesterol uşor mărit, carii, entorse, luxaţii, vînătăi, cucuie, migrene, calviţie precoce, gastrită, dureri la lingurică, mahmureală, tuse tabagică, creşterea dioptriilor, unghii încarnate şi încă vreo cîteva.

Intrigă: apare o durere/ un disconfort al partenerului masculin.

Desfăşurarea acţiunii:

  1. Este extrem de posibil ca durerea/ disconfortul respectiv să fie legate strict de organul dureros şi să aibă cauze simple şi naturale. Este, în consecinţă, lipsit de pragmatism să vă exacerbaţi simptomele (în urma căutării pe net), concluzionînd fără consult de specialitate că e cancer, Ebola sau o maladie letală încă nedescoperită. În genere încercaţi să nu încercaţi să convingeţi partenera de viaţă că sunteţi în stadiu terminal şi meritaţi un tratament preferenţial.
  2. Orice schimbare în starea de sănătate necesită un consult specializat şi un tratament adecvat. Şi nu din partea partenerei care, cu excepţiile în care are o părere avizată, nu vă poate explica “de ce vă simţiţi aşa rău” sau “ce să luaţi”. Şi dacă are o părere avizată, faceţi bine şi o ascultaţi. “A, nu, nu iau, asta nu are efect la mine” este valabil doar dacă vă ştiţi alergic la ceva.
  3. Nu, nu trece de la sine. Şi dacă trece, va reapare. “Am mers la doctor, dar era coadă, nu am mai avut chef să stau. Dar oricum mă simt mai bine ca ieri!” nu înseamnă că aţi tratat cauza. Ştim că nu suportaţi doctorii, spitalele, cozile, asistentele (deşi aici avem dubii), dar în principiu cam acolo e soluţia problemei dumneavoastră. Cu cît o rezolvaţi mai repede, cu atît mai bine pentru toată lumea.
  4. “Vai îmi pare atît de rău, dar chiar nu te pot ajuta, nu sunt în stare, uite şi tu ce bolnav sunt, mai bine haide masează-mă un pic” merge două zile. Dacă a treia zi aţi decis să ieşiţi în oraş înseamnă că sunteţi în regulă şi nu aveţi nevoie de sprijin.
  5. Ca regulă, tratamentele primite de la specialistul avizat se cumpără imediat (ca să evităm momentele la farmacie “Păi cum… reţeta pe caz acut expiră în 24 h??? În ce dată sîntem azi?”) şi se urmează pînă la finalizare, nu pe principiul “Ăăăă… păi să le iau şi pe alea? Dar nu mă mai doare! Dar… e meci, adică eu să nu beau o bere??? Hai nu fi rea! Hai că joacă naţionala!”
  6. A preveni o boală înseamnă… mă rog, a nu o contracta? Dacă partenera vă întreabă dacă nu cumva doriţi să vă luaţi şosete în picioare în timp ce staţi desculţ pe gresie sau vă sugerează să luaţi o umbrelă la purtător nu înseamnă că vrea să vă controleze. Şi nu, nu e un complot al lui Mercur retrograd că vă doare ceva, nici ghinion stelar.

Punct culminat: care vreţi voi dintre cele de mai sus. Am mai zis (nu mai găsesc linkul, era drăguţ, dacă îl găsesc revin) că în acest context bărbaţii ca specie ar trebui să fie pe cale de dispariţie.

The end: felicitări naţionalei de fotbal că a bătut în sfîrşit echipa Insulelor Feroe.