Loc în picioare

Vreau să spun doar că am văzut căprioare.

Mai multe ca oricînd, se mai lasă zărite pe drumul dintre Oradea şi Cluj, dar rar şi puţine. Acum erau pîlcuri de cîte 4-5 răspîndite pe cîmpuri unde dă verdele, sub un cer bleumarin şi încărcat, înserare cu gust de furtună împunsă de turle de biserici; au ele un nu ştiu ce cam meditativ şi tare învoalat în felul în care-şi poartă trupurile cafeniu-curat şi fundul alb, asta e tare amuzant şi într-un fel duios, inocent, mă face să mă gîndesc la bine şi la legende, la suceală şi la crud, la chestii  pe care credeam că le-am pierdut, dar mă culcuşesc în mine de bine să ştiu că-s acolo, încă. Vreuna înalţă bot şi ochi lucioşi, nefugind, spre trenul roşu înţesuit cu ochi plecaţi în laptop şi smartphone şi conexiuni slabe şi apoi coboară indiferent capul spre verdele ăla magnetic şi parcă îmi recapăt încrederea în visurile de altceva şi de mai mult.

Ele stau într-o altă curgere a timpului.

Advertisements

Dă o replică

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s