Traducător autorizat. În 6 paşi frumoşi

Pasul 1) Îţi iei lista de documente necesare de aici.

Pasul 2) Îţi faci dosarul (mă rog, aici e un pic de umblătură, cozi, numere de ordine, dar să spunem că nu e un capăt de lume)  şi îl expediezi simplu sau recomandat la Minister.

Pasul 3) Aştepţi între 3 săptămîni şi o lună.

Pasul 4) Deschizi uşa poştaşului, primeşti autorizarea şi o fiţuică de informare: trebuie ca în 60 de zile să te prezinţi la Tribunal să te înregistrezi, cu autorizaţia original şi copie, cu specimen de semnătură şi cu ştampilă.

Pasul 5) Îţi faci ştampilă. Formatul e cam standard, în genere oamenii de la ştampilărie ştiu ce au de făcut.

Pasul 6) Mergi să te înscrii la Tribunalul oraşului pentru care ai depus cererea de autorizare.

– pasul 6.1) Înainte de a merge suni, să nu umbli brambura prin Tribunal. Centralista (după ce îşi întreabă colega “Da înregistrăm noi traducătorii?? Serios??”) îţi spune să mergi la Registratură.

– pasul 6.2) Mergi la Registratură. La 2:30 pm. Programul e de la 8:30 pînă la 12:30. Revii a doua zi.

– pasul 6.3) Doamna de la Registratură îţi spune “Mnu la noi, la Prim-grefier”.

– pasul 6.4) Mergi la Prim-grefier. Doamna Prim-grefier discută cu colega din biroul alăturat, se întrerupe, se uită peste ochelari şi  îţi explică din vîrful buzelor că trebuie să ieşi şi să verifici la avizier dacă ai toată lista necesară  de acte, ea fiind, desigur, convinsă că e imposibil ca cineva să vină cu toate actele din prima.  Apoi continuă discuţia. Tu ştii că ai tot ce ţi s-a cerut, dar verifici la avizier. A. Nu ai tot. Mai trebuie o cerere de mînă în dublu exemplar prin care soliciţi înscrierea în Registrul traducătorilor şi, desigur, un dosar plic. Ieşi să cauţi dosar plic. Poşta din Tribunal are doar cu şină, Xeroxul din tribunal nu ţine “aşa ceva”. Găseşti peste drum, în gangul de lîngă Finanţe. Stai la coadă, că şi acolo e xerox. Se termină hîrtia în xerox. Mai aştepţi. Iei şi coli A4, te întorci la Tribunal, redactezi cererea, bagi totul în dosar şi revii la doamna Prim-grefier. Doamna Prim-grefier e singură. Te întreabă “Aveţi tot?”. “Da”. Verifică, răsfoieşte, parafează şi înregistrează un exemplar din cererea  de mînă, bagă restul dosarului într-un sertar şi returnează cererea şi autorizaţia în original şi îţi spune dulce “Cu asta la Camera Notarilor Publici. La revedere.”

– pasul 6.5) Mergi la Camera Notarilor Publici. La Secretariat. Te rogi. Vezi cu coada ochiului că programul de eliberare duplicate după nu ştiu ce documente de arhivă e de la 8 la 10:30 am. E  11 am. Te rogi. E cineva înauntru. Aştepţi, dar doamna secretară volubilă iese să te întrebe ce doreşti. Îi arăţi, ea se repede înăuntru şi revine cu o cerere de completat.  Completezi, intri cu ea, ea îşi pune subalternul să dea număr de înregistrare şi să îţi facă o copie. Se termină hîrtia în xerox. Aştepţi. Primeşti copia cu numărul de înregistrare. Te duci în treaba ta.

Info pentru Cluj:

– taxa de 300 RON/ limbă se achită la Primărie pe Moţilor nr. 7 – la Centrul de Informare al Cetăţenilor sau aşa ceva, se intră  prin curte, se ia număr de ordine şi se aşteaptă.

– legalizarea notarială a unei diplome e în jur de 12 -13 RON

– taxa de eliberare cazier e 10 RON, se poate plăti şi la Trezorerie, în clădirea cu Finanţele, intrarea prin curte. Timbrul fiscal pentru eliberare cazier e 2 RON, la orice poştă. Formularul tip de cerere eliberare cazier se poate printa de pe net, de aici. Cazierul e valabil 6 luni, dacă nu există antecedente penale se eliberează pe loc.

– ştampila e dreptunghiulară, model mic, preţurile variază între 60 şi 75 RON.

– Tribunalul Cluj e pe Calea Dorobanţilor 2-4. Uşa de la intrare e înfiorător de grea, în hol există un detector de metale ca la aeroport, dar nu e musai de trecut prin el, se poate trece pe lîngă.  Doamna Prim-Grefier se află la etajul 11, camera 125. Bateţi înainte – se bate lîngă clanţă, uşa fiind capitonată pe exterior.

– Camera Notarilor Publici se află în Gheorgheni, pe str.  Ion Budai-Deleanu nr. 72, paralelă cu str. Brâncuşi, sus în capăt – se poate merge cu 32-ul pînă ajungeţi la nişte blocuri înalte, cred că e penultima staţie. La pas str. Budai Deleanu oferă priveliştea unor vile simpatice (numerele 32 şi 52 sunt chiar deosebite).

Nu ştiu dacă trebuie contactate şi Finanţele, dacă ştiţi voi please do share, dacă nu, revin cu mai multe detalii cînd îmi revin.

Succes maxim să aveţi! Şi nu uitaţi, în relaţia  cu instituţiile statului să aveţi mereu la îndemînă un dosar plic!

Virală

Şi m-am uitat şi eu la clipul cu 20 strangers kissing for the first time , că deja juma din lista mea de prieteni awwww-ălea şi şăruia şi lăicuia şi iac-aşa. Recunosc, m-am uitat fix ca să scriu despre, că deja mă iritasem de la titlul viralului. Adică “20 de străini care se sărută pentru prima dată” – observaţi? Adică really?? Adică nu cumva, oareşcum logic, orice ar face ăia la un loc ar fi pentru prima dată, străini fiind ei? Zic şi eu.
Luăm o gaşcă de străini (şi unii de alţii – nu am dovezi că ăia nu se cunosc, dar passons – dar şi de România, cred că şi asta e important în viralitatea acestui viral) şi îi punem să se pupe. Deci nu să meargă la piaţă să negocieze cartofi, nu să picteze cu mîinile pe un perete alb, nu să gătească împreună pentru săraci, nu frate, să se pu-pe pe gură sau pe unde le vine! Miza asta facilă pe intimitate iar m-o scos din sărite – că cum altfel să fie cînd pui nişte necunoscuţi să facă împreună un gest intim decît interesant, jenă, inocenţă, bariere depăşite, retrageri şi apropieri etc. şamd. (Este un film pe care îl cheamă Zack and Miri Make A Porno – opinez că e mult mai simpatic, aprox tot pe tema asta).
Apoi mă mai irită un pic programarea asta de a prezenta cam toate variantele acceptabile social: două lesbiene, doi homosexuali, o tanti mai în vîrstă cu un copchil nu aşa în vîrstă (lipseşte nenea în vîrstă cu o copilă, dar bănui că asta a fost evitată din motive evidente – deşi nu pricep de ce standardul e dublu, adică tanti în vîrstă e cool, nenea în vîrstă e pedo? de ce nu tanti plus nenea în etate?).
De ce ziceam că e important şi că oamenii ăia îs străini de România – cred că viralitatea vine şi din prezentarea persoanelor ăstora mai mult sau mai puţin relaxate (mai mult, în comparaţie cu mine, de exemplu), “cool” ele aşa în felul lor, naturaleţea aia (nestudiată) în care oamenilor li se fîlfîie de “ce-o să zică vecina de la 3”.

Textul care însoţeşte viralul mi se pare încă o batere a apei în piuă pentru a sublinia cît de sweet – adică “sweeter than you would imagine” (seriously? You got no clue how I imagine shit) şi apoi “there is something very sweet about this video”, dacă n-am priceput din prima dulceaţa. Şi mai vine şi alb negrul şi lumina care ajută la concluzia apoteotică în care totul e atît de incredibil de “so romantic”. Fiind un cadru organizat cu o regie în spate sper că nu are nimeni impresia de “aşa trebuie să fie la un first date, oh I miss feeling like that”. Finalul ne readuce totuşi într-o zonă, ah, atît de mundan-comercială… For more love, sex and romance visit our Sex & Relationships section. More love & more sex than where? Că în aiesta alb-negru n-am sesizat nici, nici.

Lista

Am dat pe unchiu Goagăl termneul “lista” ca să găsesc o idee creaţă de pus în titlu, aşa, sparkling, să atragă cetitoriul spre subiectul postării – şi în afară de Lista lui Schindler, pe care nu doresc să o folosesc în cazul de faţă că are nişte conotaţii sumbre care absolut deloc nu ne folosesc în numitul caz de faţă, observ că  interesele conaţionalilor privind listele acoperă nişte arii care, la o analiză din avion, (mie îmi) transmit ideea de naţie bolnavă, plictisită, antrerprenorială şi supertehnică.

Listele căutate cel mai frecvent: “lista medicamente compensate”, “lista firme”, “lista filme bune/ seriale/ comedii”, “lista servere cs”.  A,  şi “lista verbelor neregulate in engleza”. Mi se pare un pic trist.

Dar să depăşim momentul. Lista asupra căreia doresc să vă îndrept atenţia este o listă care cred eu că e bine să existe cît de complet se poate – lista cu bloguri din Cluj. De ce cred eu că e bine? Păi una la mînă că e o sursă de informare şi de networking – vorbim aici despre blog în sensul larg, intră şi blog de companie, de firmă, de SRL, de ONG. Important e să fie un spaţiu activ, unde să fi trecut maximum o lună de la ultima postare.

Aşa că, dacă activaţi într-un spaţiu virtual pe persoană fizică, juridică sau de alt fel, dacă sunteţi din Cluj (nu coată nimeni la buletin ori la flotant, să fim înţeleşi), dacă aveţi plăcerea să vă înscrieţi, găsiţi lista aici mai jos formularul. Ţucess!

(Plus o revelaţie bonus: am sesizat că de cîte ori scriu ceva pe blog, cresc accesările. Ămeizing! Îmi place sentimentul.)

Şi un Later Edit, că omu cît trăieşte învaţă şi învăţ eu de la colegii cu mult mai multă ştiinţă, două chestiuni:

1) Aşa arată lista anterioară.

2) Ca să vă înscrieţi direct de aici şi să nu vă mai port pe linkuri externe (chestiune la care mărturisesc că nu m-am gîndit, de aia e bine să te înconjori cu oameni care ştiu mai multe), iaca: