Când n-ai siguranţă…

…. în sensul cel mai pur tehnic (dacă aţi sperat la vreun discurs despre nesiguranţa individului în lume şi soluţii, nu-i ăsta, nu încă), iaca poveste cu ce se poate întîmpla.

Prin 2011, ianuarie, fiind eu persoana decisă şi pusă pe fapte (de diverse dimensiuni, nu musai mari) pe care o ştim cu toţii, îl contactez în urma unei recomandări de încredere pe numitul Domnu Peti să vie să măsoare, să aducă mostre, cataloage, boloboace, ce-o şti, numa să-mi facă o mobilă de om pragmatic în bucătărie, cu chestii incorporabile, moderne, alea alea.  Omul anunţă cînd vine – după-masă pe seară, desigur, că de obicei meşterii au puţin timp la dispoziţie, mirific, numa bine apuc să ridic patu şi să mai culeg diverse obiecte zăcînd  în stare de prostraţie prin micul spaţiu locativ.

Aacuma cînd zici “Domnu Peti” parcă ai aşa (eu sigur am avut) o impresie de persoană grăsulie, de o etate nu chiar primăvăratică, deh, ca meşterii.

Bun. În jurul orei cu pricina, cînd cafteam mai bine un oponent în HOMM (Heroes 3, 2D), trosc, se sting toate luminile. Moment poetic. Cum naiba o să măsoare omu ăla prin bucătărie în aceste condiţii de lumea a patra?? Pfu! Bun, avem o problemă, nu înjurăm vinovaţii (bine, poate-un pic), ci găsim soluţii. Lumînări. Multe, că doar femeie fiind, obiecte decoraţionale cutreieram. Şi dă-i ş-aprinde lumînări. Pe bibliotecă, pe frigider, pe pervaze, pe măsuţă, pe ailaltă măsuţă, mai bagă ş-un beţigaş parfumat că miroase-a ţigară, stai că mai sunt lumînări-pastile, whew, bun, hai că se mai vede ceva, cît de cît, ce deştepţi şi ăştia de la Electrica, acu s-au găsit, bine că facturile… şi contorul… şi estimarea… numa o muzîcă de corason mai lipsea şi zici că-mi aştept ursitu ahahaha!

Şi boca boca la uşa, vine Domnu Peti. Deschid, încîntată că am creat condiţii de lucru.

Sărpraiz 1) Domnu Peti nu e nicidecum meşterul rubicond în etate şi salopetă imaginat, ci ditai bradul de om de aprox vîrsta mea.

Sărpraiz 2) Pe coridor, casa scării şi la vecinul care tocmai iese din casă abundă lumina electrică. La mine întuneric şi lumînări. Şi fum de beţigaş.

Domnu Peti pas în spate. Ochii mei devin uriaşi. “Hmmm… ce chestie. Eu de ce n-am curent?” Domnu Peti uşurat “O fi sărit siguranţa, O REPAR EU ACUMA!!”

Advertisements

Dă o replică

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s