Jet Lag

Articolul ăsta porneşte de la o discuţie în care a apărut propoziţia”aşa de uşor comunică!”  în legătură cu o cunoştinţă mult mai tînără şi la observaţia mea că “ce generaţie debordantă şi plină de idei îs ăştia care vin din urmă”. Atunci am avut o revelaţie. Aia că eu personal nu comunic deloc, dar absolut deloc “uşor”, nici în cuplu, nici profesional! Şi am stat să cuget de ce se întîmplă asta şi am conchis că:

[Avertizare: o să fie lung, haotic şi personal, deci dacă aveţi ceva mai bun de făcut (pus poze cu pisici pe Facebook, de exemplu), faceţi-o.]

1) Fiind băiet…

… tone de text cutreieram, că aşa îmi cerea sistemul de învăţămînt primar şi gimnazial şi liceal. Mult text, pe multe linii de studiu. Asta nu e ceva rău în sine, mai periculos e că nu a existat nici un focus. Cu cît mai multe note mari la mai multe materii, cu atît mai bine. Nu te încuraja nimeni  să alegi, ba chiar din contră. Aplicaţia practică a celor învăţate a tins către valoarea nulă. Necesitatea formării unei opinii personale legate de ce învăţam nu a fost o preocupare a societăţii (minus, desigur, cîţiva profesori pe care îi ridic şi azi în slăvi pentru asta). N-am avut nici un sistem de recompensă (bursă, tabere moca etc.) în afară de mîndria părintească şi promisiunea destul de vagă a unui viitor incert, dar asigurat “dacă înveţi bine”. Deci am învăţat bine.

Între timp realitatea trăită s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de discursurile din cărţi. Revoluţie, manuale alternative, piaţă liberă, internet, schimbări politice, un nou tip de presă scrisă, cablu TV, SRL, second hand, publicitate – toate şi-au adus discursuri proprii. Dar am continuat să învăţ bine, fiindcă nu se ştia exact din cîte materii dăm bacalaureatul şi care vor fi ele.

Opţiunile de dat la facultate erau destul de evidente, fiind clasă cu profil filologic nu aveam cum să dau la Informatică sau Medicină. Aşa că am dat la Litere, era oareşcum consangvină cu abilităţile mele dobândite, era o facultate veche, serioasă, cu nume mari din ale căror discursuri teoretice învăţasem deja sute de pagini. Nu m-am întrebat nici o secundă ce fac dup-aia. Doar viitorul trebuia să fie asigurat, fiindcă am învăţat bine. Nici ce vreau să fac nu m-am întrebat.

În concluzie trebuie să ştii cît mai mult şi să faci mereu legătura cu realitatea, ideal în scopuri lucrative.

2) La început era Cuvîntul

… şi uite-aşa mă trezesc acum cu o mare teamă de Cuvînt. Cantitatea mare de informaţie acumulată – nu numai literatura, ci şi textul istoric, biologia, chmia, toată “cultura generală” formată în tinereţe – a tins să sublinieze puterea discursului, a textului. Nu te joci cu el, aşa am ajuns să cred. Şi aşa am ajuns şi să tac destul de mult. E o mare responsabilitate să creezi un text, nu îl arunci aşa în lume şi apoi îi întorci spatele şi-l renegi. Nu vorbeşti fără argumente. Ah, minunatele “citate din text” pe care le scriam prin olimpiade susţinînd comentariul sau făcînd legături între opere. Ah, anii istorici învăţaţi pe de rost pentru teză. Ah, verbele neregulate ale englezei. Ah, ablativul latin. De aici decurge şi o altă chestiune: ai totdeauna un public, deci dacă nu ai ceva important/ amuzant/ nou de zis, mai bine taci.

În concluzie trebuie mereu să te supraveghezi şi să fii responsabil pentru ce spui sau scrii.

3) Stima noastră şi mîndria

Trebuie să ascult de: părinţi, bunici, mătuşi, doamna învăţătoare, vecini, în principiu trebuie să îi ascult pe toţi adulţii. Nu am opţiunea să le pun la îndoială opiniile, fiindcă ei îs ” mai mari” şi “ştiu”. Ce e evident e că trebuie să respect pe toată lumea. Deci nu am voie să rănesc pe nimeni prin discursul meu. Pe măsură ce trece timpul sfera lui “nimeni” devine din ce în ce mai largă. Nu mai e vorba de a supăra pe cineva, ci de calitatea în care emiţi discursul. Nu ai destulă experienţă, nu cunoşti piaţa,  nu ai fost acolo, eşti femeie, eşti subaltern etc. În plus, tehnologia dizolvă graniţele comunicării, oricine (într-o anumită măsură) poate avea acces la discursul meu şi dacă nu am argumentele bine închegate, mi-l desfiinţează, fiindcă e liber la opinii şi toată lumea le are, la orice oră.

În concluzie încearcă să nu superi pe nimeni prin discursul tău, vezi şi de capră şi de varză şi eventual şi de lup.

4) Mare la sfat

… şi degrabă de sînge vărsătoriu. “Ceartă-te, dă cu ei de pămînt, strigă la ei, fă-i troacă de porci, altfel nu obţii niciodată nimic!” Aşa mi se spunea în viaţa de om matur şi angajat. Că aşa s-a schimat societatea, că numai aşa te impui, că aşa obţii banul. Şi să te bagi mult, peste tot, să ai o părere despre orice, cu sau fără argumente, să insişti, să negociezi.  Trebuie să fii versatil şi cu ochii pe oportunităţi. Trebuie să-ţi vezi interesul. Direct în ailaltă extremă faţă de punctul 3). Aici comunicarea pe care o emit eu are cel mai mult de suferit. Nu fac nimic din cele de mai sus.

În concluzie discursul trebuie să te pună într-o poziţie de putere.

5) Stranger Than Fiction

Din cauza punctului 1) am rămas cu o deformaţie: discursul intertextual, seducţia citatului şi tentaţia de a fi exhaustivă. De unde altă fractură: comunicarea din jurul meu e pe fast forward, eu stau să verific corectitudinea unei referinţe. Ceea ce e inutil, probabil, avînd în vedere că nu mulţi au baza necesară pentru a lega referinţa mea de un context anume. Conţinutul actual (content) trebuie livrat rapid de pe smartphone, trebuie să fie punctual (o singură temă, fără divagaţii) şi bine pus la punct ca SEO, pe variantele a) să priceapă tot prostul sau b) super-specializat. Io nu şi nu, că poezia, că şugubeţenia, că aluziile , că calitatea, că mai bine îl emit mai greu, dar să fie conţinut real, necopiat şi pe teme niţel mai profunde decît “am o julitură-n cot, mă doare de nu mai pot”. Ceea ce uneori mă face să mă simt ca o fosilă de extraterestru care încearcă obsesiv să phone home dintr-o pivniţă de corporaţie care şi-a mutat operaţiunile-n India acum 5 ani.

În concluzie discursul trebuie să aibă viteza şi ritmul lumii. Comunici pe KPI-uri. Foame de conţinut există, dar cîştigă ăla rapid şi (nu musai, dar în multe cazuri) superficial.

Viitorul ăla care trebuia să fie asigurat fiindcă am învăţat bine e aici, cred că a şi trecut deja şi nu a fost deloc asigurat. Partea bună e că mai urmează un viitor şi că în sfîrşit locuiesc un prezent, în care încerc să învăţ din fracturile de mai sus. Partea mai puţin bună e că tot procesul tinde să nu fie deloc lucrativ, deocamdată.

Io v-am zis că mai bine vă ocupaţi de poze cu pisici.

Când n-ai siguranţă…

…. în sensul cel mai pur tehnic (dacă aţi sperat la vreun discurs despre nesiguranţa individului în lume şi soluţii, nu-i ăsta, nu încă), iaca poveste cu ce se poate întîmpla.

Prin 2011, ianuarie, fiind eu persoana decisă şi pusă pe fapte (de diverse dimensiuni, nu musai mari) pe care o ştim cu toţii, îl contactez în urma unei recomandări de încredere pe numitul Domnu Peti să vie să măsoare, să aducă mostre, cataloage, boloboace, ce-o şti, numa să-mi facă o mobilă de om pragmatic în bucătărie, cu chestii incorporabile, moderne, alea alea.  Omul anunţă cînd vine – după-masă pe seară, desigur, că de obicei meşterii au puţin timp la dispoziţie, mirific, numa bine apuc să ridic patu şi să mai culeg diverse obiecte zăcînd  în stare de prostraţie prin micul spaţiu locativ.

Aacuma cînd zici “Domnu Peti” parcă ai aşa (eu sigur am avut) o impresie de persoană grăsulie, de o etate nu chiar primăvăratică, deh, ca meşterii.

Bun. În jurul orei cu pricina, cînd cafteam mai bine un oponent în HOMM (Heroes 3, 2D), trosc, se sting toate luminile. Moment poetic. Cum naiba o să măsoare omu ăla prin bucătărie în aceste condiţii de lumea a patra?? Pfu! Bun, avem o problemă, nu înjurăm vinovaţii (bine, poate-un pic), ci găsim soluţii. Lumînări. Multe, că doar femeie fiind, obiecte decoraţionale cutreieram. Şi dă-i ş-aprinde lumînări. Pe bibliotecă, pe frigider, pe pervaze, pe măsuţă, pe ailaltă măsuţă, mai bagă ş-un beţigaş parfumat că miroase-a ţigară, stai că mai sunt lumînări-pastile, whew, bun, hai că se mai vede ceva, cît de cît, ce deştepţi şi ăştia de la Electrica, acu s-au găsit, bine că facturile… şi contorul… şi estimarea… numa o muzîcă de corason mai lipsea şi zici că-mi aştept ursitu ahahaha!

Şi boca boca la uşa, vine Domnu Peti. Deschid, încîntată că am creat condiţii de lucru.

Sărpraiz 1) Domnu Peti nu e nicidecum meşterul rubicond în etate şi salopetă imaginat, ci ditai bradul de om de aprox vîrsta mea.

Sărpraiz 2) Pe coridor, casa scării şi la vecinul care tocmai iese din casă abundă lumina electrică. La mine întuneric şi lumînări. Şi fum de beţigaş.

Domnu Peti pas în spate. Ochii mei devin uriaşi. “Hmmm… ce chestie. Eu de ce n-am curent?” Domnu Peti uşurat “O fi sărit siguranţa, O REPAR EU ACUMA!!”

La pescuit

De locuri de muncă. Sau cum să te prezinţi în Curriculum Vitae.

Activînd printre altele şi ca filtru de CV-uri de pe baricada celor care angajează, iaca mare înţelepciune-mi răsări în creştet şi vin şi zic, ca să facem să fie bine:

  • Formatul de  CV

După cum probabil bine ştiu cei care aplică, siteurile specializate au diverse formulare standardizate, unde e recomandabil să se completeze cît de corect şi complet toate rubricile. Dacă e cazul, completăm numele cu diacriticele aferente, că şi pentru cel care face apelul de chemare la interviu e dificil să îşi dea seama dacă numele Rontotarescu se verbalizează  Rontoţărescu, Ronţotarescu, Ronţăţărescu, Rontotărescu sau chiar ad litteram, cum scrie.

Dacă aplicaţi independent de siteurile de recrutare, există online foarte multe variante de CV, cu sau fără buline, picăţele şi culori – dar amintiţi-vă mereu că aplicaţi la un loc de muncă într-o anumită companie cu o anumită cultură, încercaţi să aflaţi cît de multe despre ei şi abia apoi decideţi asupra formatului.

  • Poza de CV

Poate să fie sau să nu fie, relevantă ar trebui să fie experienţa şi aptitudinile. Dar, dacă alegem să o folosim, idealmente poza ar trebui să fie cît de neutră se poate. Nu sprijiniţi de super-maşini, nu alături de consort la un chef, nu “selfie” (făcută de propria persoană prin întinderea mînii, în genere decorul e baia sau mall-ul), nu în concediu, nu de grup, nu în ţoale de casă în faţa laptopului, nu cu pisoiul. Curat şi neutru, cam asta e ideea. Poza poate fi schimbată în funcţie de poziţia pentru care aplicăm, profilul şi cultura companiei, pe care se presupune că ar trebui să le studiem înainte de a aplica.

  • Datele de contact

La modul optim, când suntem în căutarea unui job ne deschidem un cont de email cu numele şi prenumele reale (e de mare ajutor şi la organizarea ofertelor şi a interviurilor), în încercarea de a evita folosirea contului de email personal făcut acum 176 de ani într-un moment al vieţii în care eram “iubby_Tzzy77” sau “bossu_99” sau similar. Arată complet lipsit de profesionalism. (Aici îmi fac mea culpa, că la mine e trecut eclecticalstormu la mailul de contact, dar mă mîngîi cu ideea că e cel puţin o vocabulă interesantă, de vreme ce profesionistă deocamdată nu e. Dar tind să fac un brand din numele ăsta de scenă, aşa că ne auzim curând).

De asemenea, verificăm dacă numărul de telefon e actual, corect, neredirecţionat şi la îndemînă. Poate sună pueril, dar, din proprie experienţă, detaliile astea se mai omit.

  • Obiectiv profesional (dacă se aplică. Unele siteuri conţin în formular capitolul ăsta, altele nu, iar dacă ne facem singuri CV-ul, o putem pune au ba, după dorinţă)

Încercăm să ne delimităm clar zonele de interes şi să le descriem cât mai exact (Customer Service, Manager vânzări HORECA, specialist depanare servere, etc.). În nici un, dar absolut nici un caz nu completăm cu termeni de soiul “orice”, “un job” sau altele asemenea. Dacă nu putem fi ţintiţi sau nu ştim exact ce vrem, e o idee nefericită să  trecem generalităţi doar ca să scriem ceva (exemplu: “vreau sa-mi schimb domeniul de activitate” sau “dezvoltare profesionala si independenta financiara”). Angajatorul vrea să ştie dacă domeniul în care activează e de interes pentru candidat, fiindcă de acolo decurg mai multe: gradul de implicare, fidelitatea, entuziasmul, etc. şi se şi corelează cu experienţa anterioară de muncă sau voluntariat, pentru a face dovada unei coerenţe  a traseului profesional dorit de candidat.

E bine, de asemenea, să reverificăm CV-ul înainte de a aplica la un loc de muncă sau altul fiindcă, de exemplu, dacă aplicăm pentru un post în vânzări care presupune deplasări iar la “mobilitate” am scris acum 3 ani că nu suntem dispuşi să călătorim şi nu am mai modificat de atunci, poate fi un mic minus.

  • Studiile

În genere se trece ultima instituţie de învăţământ absolvită, putem deja renunţa la enumerarea care conţine grădiniţa, generala, liceul, facultatea şi post-universitarele, dacă sunt. Atenţie la corectitudinea numelui instituţiei, dacă nu suntem siguri, căutăm pe taica netul, că el sigur ştie.

Dacă încă nu am absolvit, e bine să citim cu atenţie anunţul, pentru a evalua dacă putem susţine postul respectiv. Nimănui nu-i convine să angajeze cu normă de 8 ore pe cineva care după o lună realizează că “aşa n-o să-mi pot pregăti licenţa” sau care are periodic nevoie de învoiri, zile libere, derogări de la program.

  • Experienţa anterioară

Aici e ponderea maximă a valorii unui CV. Desigur, experienţa poate fi prezentată în fel, formă şi chip şi dacă unele locuri de muncă cer anumite tipuri de experienţă este recomandabil să ne rescriem capitolele respective susţinând cu argumente experienţa relevantă pentru angajator şi eventual să omitem alte capitole mai puţin relevante. De exemplu: pentru un post în zona Customer Service e bine să subliniem acele părţi din experienţa anterioară care au legătură cu activitatea de Customer Service, chiar dacă am făcut mai multe decât doar asta.  La omiterea capitolelor mă refer prin prisma trecerii ca experienţă a unor activităţi strict sezoniere, de soiul “recenzor la recensământul populaţiei”  sau “voluntar la festivalul de film”, în contextul aplicării la diverse posturi care nu au legătură cu aşa ceva. Aceste activităţi pot fi foarte frumos trecute la Proiecte  şi voluntariate, care sunt şi ele importante şi e bine să explicăm (pe scurt) ce aptitudini au dezvoltat şi cum vor veni în sprijinul angajatorului.

Se spune că CV-ul ar trebui rescris aproape la fiecare aplicare – şi e adevărat, mai ales în contextul supra- şi superspecializării pieţei muncii. Aplicatul orbeşte nu ajută pe nimeni, nici pe candidat, nici pe angajator.

  • Aptitudini şi competenţe

Aici iar e foarte important să scriem corect şi concret ce ştim şi pe ce ştim  să facem. În lumea în care trăim foarte multe competenţe se învîrt în jurul calculatoarelor, limbajelor de programare şi telefoanelor inteligente, aşa că trebuie să fim capabili să ne prezentăm cunoştinţele în cel mai corect mod posibil şi încercând să renunţăm la dorinţa de a impresiona printr-o listă lungă lungă care de fapt conţine trei categorii. Ideea de a enumera cu numele toate softurile pe care le cunoaştem e una cu slabe şanse de succes dacă lectorul CV-ului are habar despre ce e vorba – şi în majoritatea cazurilor are, să nu vă îndoiţi de asta. “Internet browsing” nu e un “skill”, dar “viteza de tastare de 70 cuvinte/minut” e şi e o aptitudine relevantă doar dacă jobul o implică în vreun fel.  Deci mare atenţie, trebuie să ne punem în valoare ceea ce ştim şi ştim că ştim, nu să obţinem un CV lung şi inutil.

De asemenea, premiile la diverse concursuri sau olimpiade care nu au atingere pentru postul la care aplicăm e mai bine să fie omise.  Desigur, s-a bucurat toată scara că am obţinut un premiu la concursul de Poezie faza judeţeană, dar cu ce mă ajută asta în a mă agaja ca şi IT Help desk?

  • Altele

Recitiţi mereu, asiguraţi-vă că aţi scris corect în română sau în engleză, nu lăsaţi să se strecoare greşeli în CV!

E bine să aveţi numere de contact de la foşti colaboratori sau angajatori pentru recomandări. Nu e sine qua non, dar e o garanţie a seriozităţii. Evident, nu se aplică întotdeauna, dar în acest scop vă puteţi folosi şi de reţeaua de cunoştinţe şi siteurile profesionale unde asemenea recomandări pot fi prezente pe pagina dumneavoastră de profil.

Logoreea e nerecomandată, timpul e scurt pentru toţi, aşa că trebuie să iasă mereu în evidenţă aptitudinile şi calificarea care se mulează pe locul de muncă pentru care se aplică.  Atenţie: uneori angajatorul studiază doar partea de competenţe, aşa că trebuie să aplicăm exact la posturi care presupun lucruri sau softuri pe care ştim realmente să le facem sau să le folosim.

Evitati exprimarea prea personala, emoticoanele, semne de punctuatie exagerat de multe!

Daca alegeti să raspundeti la mini-interviurile generale de pe siteurile profesioniste, fiti atenti cum o faceti!

Căutaţi întotdeauna informaţii despre firma la care aplicaţi, studiaţi-i prezenţa online şi offline, evoluţia financiară (mfinante.ro e o sursă pentru asta), politicile de angajare, ce spun alţii despre compania respectivă, toate informaţiile pe care le puteţi găsi, repet, ÎNAINTE de a aplica. Şi da, ştiu ce înseamnă şi ştiu că m-a ajutat de multe ori să aleg unde să aplic şi  unde să nu aplic.

Nu uitaţi, oricît de bine v-aţi prezenta în CV, interviul e proba de foc şi uneori lucrurile nu ies  din cauză că pur şi simplu nu a existat chimie. E vorba mereu de omul potrivit într-o echipă, nu singur suspendat în vîrful calificărilor sale. Şi nu vă demoralizaţi dacă se întîmplă aşa!

Pe final retranscriu aici o notă pe care o pusesem pe Facebook în 2010, pe această temă şi care din păcate nu e deloc de rîs fiindcă reflectă o imagine nu foarte veselă a pieţei muncii şi a pregătirii candidaţilor şi fiindcă persistă, realitatea nu m-a convins între timp că s-ar fi schimbat situaţia, în ciuda abundenţei sfaturilor şi metodelor de consiliere, on- şi offline.

Duios Cv-ul se depunea…

4 November 2010

Notă: fragmentele următoare fac parte din CV-uri reale şi dovedibile, depuse de către persoane fizice în carne şi oase pentru un post real scos la concurs de o firmă cu acte-n regulă.

 

CATEGORIA “Mai rămîn cu obiectivu meu, blestemat si semizeu, căci îmi este foarte rău

“Munca pe care o desfasor sa fie aceea pe care mi-o doresc,in domeniul in care vreau sa lucrez si sa pot duce la bun sfarsit activitatile incepute in acel domeniu.”

“sa folosesc timpul intr-un mod util

sa dobandesc noi cunostinte

un venit”

“Dispusa sa invat lucruri noi si la autoperfectionare.”

“Obiectivul meu este de a se dezvolta din punct de vedere profesional.”

“Prefer sa incerc ceva greu si sa nu reusesc, decat sa incerc sa nu fac nimic si sa reusesc.”

 

CATEGORIA “În CV-uri sentimente repezi curg şi vuiet dau în cale

 

” • Ce te motiveaza sa fii performant?

Faptul ca evoluez zi de zi, doar spre asta tindem cu totii- Evolutie pe toate planurile

• Care ar fi jobul tau ideal?

Jobul ideal poate deveni ideal daca l faci cu multa pasiune si daruire…suflet in tot ceea ce faci si devii tu o persoana ideeala pt un job…sau un model

• Care este cea mai mare realizare a ta de pana acum?

Faptul ca am biruit pana acum in orice mi-am propus, cred ca numele e predestinat…in buletin sunt si Gheorghina-purtatoare de biruinta….si ca nu-mi pierd credinta orice s-ar intampla

• Cum te-ar caracteriza ultimul tau sef?

oooooo, o scumpa, si o dulce cum imi zice mereu, si sa raman asa cum sunt sa nu ma schimb niciodata…asta mi-o zice mereu….cred ca ar plange ca si ia ramas bun…sunt sigura!!

• Cum te-ai descrie? (3 calitati, 3 defecte)

defecte:incapatanata rau, scenarista (dramatizez si cam exagerez desi nu e cazul), si plag la filme rau…chiar si la comedii calitati:inclinatie spre arta-muzica, iau ore canto si particip la concursuri, cant si la nunti, pictura pasiune de mic copil, lipicioasa

• Cum te vezi peste 5 ani?

peste 5 ani ma vad intr-o formatie de muzica pop, pana atunci astept sa am norocul sa gasesc una….asta -mi place

 

CATEGORIA “Ce-mi doresc eu mie după studenţie

“…imi doresc sa ma realizez pe plan profesional deoarece este unul din telurile mele in viata.”

“As dori un post in domeniul financiar sau bancar, deoarece sunt o persoana comunicativa, am studiat aceste domenii.”

“Mi-as dori un job unde sa poti avea posibilitatea de a invata si sa se desfasoare intr-un cadru deschis si cu oameni sociabili.”

“Imi doresc o slujba prin care sa am cat mai mult contact cu oamenii.”

“Imi doresc un job in domeniul finante-contabilitate , iar pentru aceasta am terminat o facultate si un masterat in domeniu si doresc sa pun in practica ce am invatat si sunt dispusa sa invat in continuare”

 

CATEGORIA “Azi am să-ncrestez în Word, jos din cui acum oglindă!”

“Sunt o prezenta placuta pentru cei din jur. Reusesc cu usurinta sa incep conversatii chiar si cu persoane staine.Sunt optimista si transmit o stare de bine celor din jur.”

“Ocup cu descrierea proiectelor, am participat la concursul online Webeu, unde am fost premiat cu premiul intai.”

“sociabila,activa,adaptabila incepatoare”

“Usor adaptabila, Spirit de echipă, Sociabilă, buna organizatoare, Toleranţă la ideiile partenerilor-colaboratorilor, Receptivă la formare in orice domeniu nou, calităţi dobândite în urma activităţilor extraşcolare precum: Sanitarii pricepuţi, Activităţi de Protecţia Mediului, „Furnicile Albastre”.

Echilibre în judecarea situaţiilor limită, Capacitate de mediator, aptitudini dobândite în urma proiectelor şcolare şi studenţeşti.”

“putin prea tacuta, dar o persoana pe care se poate baza

rezistenta la stres, ambitioasa, corecta, incapatanata, sensibila, ma enervez repede cateodata”

“Emotiva; miticuloasa; incapatanata”

“Perseverenta, Ambitioasa, Mereu cu zambetul pe buze Incapatanata, Prea sincera, Vorbesc repede ( desi sunt ardeleanca :)”