Un mor(t)al

Adică tati, care, după cheful de ziua mea de acum 3 ani, unde spre marea mea mirare a rezistat pe baricade pînă la închidere (o oră foaaaarte tînără şi plină de fumuri), a făcut primul ochi după vreo 4 ore de somn, s-a-mbrăcat, a luat o plasă şi, la întrebarea mea cleioasă cam unde are el de gînd să meargă la ora aia, mi-a răspuns foarte senin “Păi după bere, să ne dregem!”.

Advertisements

Am nevoie de voi/ Need ya

RO: Atansion! Am nevoie de părerea voastră în următoarea cestiune: preupunînd că imaginea de mai jos ar fi o vedere, v-ar da ghes s-o achiziţionaţi? (Cine/ ce v-ar da ghes, ce-i bine, ce nu-i, etc.). Se lasă cu cadouri primibile în cursul anului de către persoanele implicate.

Vă mulţămesc!
EN: Attention! I need your opinion on the following topic: supposing this picture would be a small dimension print/ a postcard, would you buy it? (Who/ what would urge you to, what is good, what is not good with it and so on). Presents will be present during this year, to be received by those actively involved. [Note: the text says, more or less, “I am busy somewhat/ So I  might cross your path./ Please, don’t burst into wrath!”]

Thank you!

Cats of Cluj

La piaţă

A muncii piaţă. Sau cum să citeşti un anunţ de angajare.

Clar domină IT-ul.  E de-ajuns o privire razantă  peste ofertele de “joburi” ca să realizezi în ce ritm demenţial evoluează tot ce e legat de tehnologia informaţiei (păcat că nu e aceeaşi foială şi pe linie de calitatea informaţiei). Uneori parcă mi-e dor de locurile alea de muncă de acum cîţiva ani, un Java developer acolo, mai pricepe şi neica nimeni de mine ce face (dezvoltă scriptul Java, după cum îi spune şi numele, script pe care îl folosim în calculatoarele noastre la diverse). Acum? Nici nu sunt în stare să detectez măcar vreun fragment din realităţile la care se referă un job cu titlul “Passionate Ruby-on-Rails Developer (with affinity to automation)”  sau “Embedded Software Designer Photovoltaic Inverters”, “Talented Developer with Python, Django and Swing with a passion for physics”, “Senior PHP & MySQL & IOS Dev. for CPD”! Omg wtf asl pls! Parcă e o gaşcă de nobili care merg la vînătoare (de mistreţi  la Bâlc, par egzamplă) şi le repugnă să îşi îndrepte uitătura spre ţăranii de gonaci. Însă admit că oamenii ăştia fac nişte lucruri importante pe bani foarte mulţi. Care lucruri adunate  sub o carcasă ne uşurează nouă viaţa, adică să atingem gradul maxim de înstrăinare între persoane în timp ce obţinem viteza maximă de comunicare, sau să fim în perfectă siguranţă într-un utilaj pe care oricum n-o să-l mai folosim mult, fiindcă nu o să ne mai deplasăm fizic, totul fiind onlain.

(Apropos de asta, discuţie aseară în troleu între doi adolescenţi rubiconzi cu accent die Cluj: “… noa şi colegii mei eştia amu fac ceva aplicaţîie de android să controleză drona, adeca s-o controleze de pă telefon. Că avem o dronă în cameră. Da ştii ce faină-i, mă?”. Deci au o dronă în cameră, care dronă e faină. Nu-i nimic, am zis cu Luţu, şi noi avem ceva în cameră. Un păianjen cu picioare foarte lungi pe care l-am botezat Gicu. Pe de altă parte însă am rămas cu sentimentul că am dormit vreo 100 de ani şi m-am trezit în alt univers din care nu pricep nimic.)

Revenind la piaţă. Ce observ din ce în ce mai des e un soi de confuzie în atitudinea unor angajatori (fiindcă indiferent de cine e responsabil cu redactarea textului anuţului respectiv, din  punctul meu de vedere anunţul reprezintă compania, nu mă interesează că o fi avut internul de la HR o zi proastă sau a copiat secretara un anunţ mai vechi şi a uitat să-l modifice). Confuzia e cea între drepturi ale angajatului şi beneficiile pe care le-ar avea în urma angajării la respectiva companie. Deci “contract de muncă legal”, “plata salariului la timp”, “condiţii optime de muncă”, “cărţi de vizita şi alte materiale de promovare”, “un mediu de lucru dinamic”, “salariu (motivant/ atractiv)” sau “fără limită de vîrstă” sunt, în opinia unora, beneficii. Nu drepturi. Sooooo it is definitely a no-no. Adică să fiu rezistentă la stres, dispusă la program prelungit, pro-activă, dinamică, focusată pe maximizarea ROI-ului, integrată din a doua zi în echipă, orientată pe client, pe rezolvarea problemelor, să învăţ repede, să am spirit antreprenorial şi pasiune pentru nou, să cunosc legislaţia muncii (naţional şi/sau internaţional), limba engleză şi încă o limbă de circulaţie internaţionanlă, un as al PC-ului (Excel, Word, Internet, E-mail) şi să am permis de conducere B (de minimum 3 ani, fără antecedente) – pentru o firmă care consideră că îmi acordă un ditai beneficiocu dacă mă angajează cu forme legale? După ce, desigur, am convenit că în contract nu trecem salariul real, ca să nu plătească angajatorul aşa de mult la stat. (Şi asta cu taxele la stat e aberantă, duă capul meu, dar nu face subiectul scrierii de faţă).

Apropos de “fără limită de vîrstă”, sesizez o vagă răspîndire a discriminării, tacit acceptate de toată lumea că deh, la tăţi ni-i greu. În comerţ de exemplu se angajează exclusiv femei. Nu pricep de ce – alea tre să mai şi care lăzi, să se caţere în tavan după un sac de nuş ce, în mod cert să depună muncă fizică. Păi ce-are frate, vomită clientul dacă primeşte chibritul şi pita de la un bărbat? E hipnotizat de unghia falsă de pe degetele care-i dau guma Orbit drept rest şi de-acolo-ncolo doar din magazinul ăla va cumpăra? Nici ca ospătar/ barman nu pricep de ce avem “exclus bărbaţi”/ “angajez doar fete” (te pomeni că om ajunge la “angajez doar fete mari”).  Astea însă sunt cît de cît parfum, ca să zic aşa. Avem şi artileria grea. Unele firme caută o persoană (loială, dinamică, bun negociator, ambiţie, prezenţă plăcută, două limbi străine, carnet de conducere etc ş.a.m.d.)  care persoană, se subliniază, nu trebuie să aibă obligaţii. Şi, ca nu cumva să aplicăm aiurea, ni se şi explică ce înţelege angajatorul respectiv prin obligaţii: copii de crescut, credite, şcoli de terminat şi încă vreo două. În plus, se atrage atenţia că e un job foarte dinamic care cere deplasări pe nepusă masă şi orele suplimentare sunt regulă. And again – no-no! Pune salariul oferit şi lasă oamenii să decidă dacă renunţă la viaţa personală şi la orice program pentru suma aia, dacă e musai să-ţi iei sclav. Din păcate discriminarea are să fie întotdeauna o problemă, că e sau nu declarată sau subînţeleasă în anunţul de angajare – mai puternică pe criterii de vîrstă, zic din experienţă proprie, verificată de pe ambele părţi ale baricadei, şi ca angajator, şi ca angajat, în următoarele contexte: şeful către mine “Nu mai chema la interviu de-ăştia peste 40, uite şi tu cum era ăsta!” (post de Project Manager în IT) sau alt şef tot către mine “Vezi, cheamă şi tu de-astea mai tinere, nu căsătorite cu copii, mnohehe…” (post de secretariat în SRL) şi posibila viitoare team-leaderiţă multinaţională către mine “Mpăi ştiţi, mm la noi media de vîrstă e 25-26 de ani, oamenii nu stau lipiţi de scaune, se mai plimbă, mai vorbesc”. Ah scuzemoa, o să îmi fac autocritica la gazetă că am peste 30 de ani.

Buuun. Am mai găsit o gamă de angajatori: certaţii. Cu gramatica şi logica. Din experienţă proprie, definitely no-no pentru orice anunţ cu greşeli de ortografie în limba română sau engleză. Dacă “ve-ţi organiza agenda managerului” mai bine abţineţi-vă-ţi. Dacă “Ati lucrat pe vre-un program de contabilitate pana acuma?” străluceşte în mini-interviu, mai bine uit că ştiu WinMentor. Mă rog, pentru mine aşa funcţionenază, dar nu e musai să fie pentru toată  lumea un criteriu de eligibilitate al angajatorului  că nah, mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim, dar cînd facturile curge pe casă, din ce le plătim? Însă nu fac rabat de la textele ilogice! Adică dumneavostră stimată companie îmi expuneţi un job de agent vînzări, segment rezidenţial, cu transportul asigurat, stil door-to-door şi apoi în mini-interviu la întrebarea 1) mă întrebaţi dacă doresc să aplic? Şi eu să completez mini-interviul cum că da, doresc să aplic, ca să pot aplica? La categoria certaţii cu logica avem şi nişte perle, desigur, izvorâte ba din cultura şi experienţele (probabil nefericite ale) companiei, ba din diverse dorinţe obscure de a părea mai catolicit decît Papa. Cum ar fi:

  • Candidatul ideal trebuie, printre altele, să fie “persoana integra (cinstit, corect) incoruptibil, confidential”. Probabil CV-ul trebuie trimis anonim? Acelaşi incoruptibil trebui să aibă şi “cunostinte operare calculator (minim Windows)”. Şi maxim?
  • Alte firme în schimb îşi doresc o “prezenta agreabila, tinuta si conduita ireprosabile, comportament adecvat (limbaj, vestimentatie, reguli de politete)”. A nu se năvăli în ţinută reproşabilă înjurând ca la uşa cortului, cum e bine ştiut că fac toţi candidaţii chemaţi la interviuri, nişte dezagreabili, ce mai!
  • O companie caută pe cineva care să opereze calculatorul, în direcţiile web design, grafică print şi editare video. În plus, mai tre să şi ştie să configureze calculatorul ăla (un pic altă direcţie de lucru, aş opina eu, dar passons) în condiţiile “(Windows, Mac este un plus dar nu este obligatoriu)”. “Aditional”, aflăm imediat, “sunt apreciate cunostinte de baza” in exact cele trei domenii unde urmează să lucreze angajatul. Deci decît nişte cunoştinţe de bază, acolo, în realizarea de bannere web, newslettere şi  DTP (probabil şi design layout) şi ceva montaje video, da simple. Mini interviul din 6 întrebări ridică totuşi ştacheta şi interoghează: “Aveţi cunoştinţe bune de IT?” că trebuie “configurare retea, sunet, webcam pe sisteme windows”. Apoi mai suntem întrebaţi dacă ştim PHP, CSS/HTML, Photoshop (care nu e obligatoriu de ştiut) şi editare video la nivel basic (nici asta nu e obligatoriu de ştiut). În firma asta munca o fi un plus, dar nu obligatorie, şi nici salariul.
  • Mai sunt cei care cer “o foarte bună cunoaştere a pieţei, concurenţei şi produselor firmei”. Firma apărând drept angajator “Confidenţial”, fără descrierea activităţii.  Eu sunt mic, nu ştiu nimic.

Acestea fiind zise, mai avem categoria pasionalilor. Anunţurile lor sunt o explozie de bucurie şi chef de muncă, îţi dau aripi de-a dreptul! “Stellar attention to details”, “Promovarea se face pe merite reale. Salariul creste odata cu responsabilitatile”, “passionate about servlets”, “amazing capability to multi task live chat / email / and phone calls as well as manage a systematic and structured work flow with a CRM”. Also, in the midnight hour the employee cries “More, more, more!”, methinks…