Naţie

“… no, acuma îs în troleu, am plecat de la biserică, am plătit  o slujbă…  una înăltuţă, mai tinerică, noa tu şi mi-o dat o carte de la ierusalim, a lu maica sfîntă de la ierusalim, o zis că să poate citi la copil din ea, îi păntru liniştire, să liniştească copilu, şi cînd doarme poţi să-i citeşti… şi stelian o vrut să-mi dea, carte cu sfîntu stelian ocrotitoru copiilor, da nu mai aveau, s-o terminat toate… noa şi o zis că aia cu maica sfîntă o fost care n-o luat-o şi n-o făcut şi aşe probleme  avut cu copiii de numa, tu! acuma am plătit o slujbă, om vedea. Noa i-am zis la  păuluca, s-o mai liniştit. Da nu ştiu di ce, tu, cînd mă suni îmi apare numa număru, da io cînd te sun te iau de acolo din listă…”

Îmi vine să-i zic “Fiindcă e înregistrat numărul de două ori, doamnă, de aia nu vă apare cînd vă sună”.  Dar probabil ar reacţiona mai bine la “e făcătură, doamnă, se vede crai de tastatură la drum fără led, trebuie să aduceţi făină, un cablu USB ş-o găină albă, să vă desfac…”

Luna cadourilor

Pe lîngă că e o sintagmă nefericită și tocită ca o gumă Lazer găsită-n pantalonii de uniformă la curățenia de iarnă, nu de luna decembrie vreau să mă leg, ci de-o chestie la care mă gîndeam azi în timp ce priveam siderată a două sute cinșpea inundație din baie: cînd naiba am decis că virgulă cadourile pentru preteni, familion, cunoştinţe, obligaţii etc. şamd îs nişte obiecte care trebuie să aibă utilizări practice?? Adică: întrebi omu ce are nevoie, dacă are nevoie de ban pui ban, dacă are nevoie de frigider pui banu la comun cu ăilalţi invitaţi şi ori îi dai să-şi scadă din cheltuială, ori cumpăraţi voi, invitaţii, frigider (unde, desigur, prin “frigider” putem înţelege orice).  Nu se mai cumpără cadouri de dragul distracţiei, nu se mai cumpără flecuşteţe, nici nu mai alocăm atîta timp să ne scormonim amintirile la modul “Oare ce draci o zis acum jde luni că şi-ar dori??”, nu frate, trebuie să fii sigur că e ceva ce destinatarul va folosi. Mă întreb cît de mult îi cunosc pe oamenii din jurul meu,  proximi sau nu, cît de atentă îi ascult, cît de mult îmi pasă cine sunt ei sau ce folosesc ei, şi în definitiv cît mama dracului de nevoiaşi suntem, materialiceşte vorbind, la cît de baza piramidei lu nenea Maslow?