Nu știu despre ce

Eventual, despre cum adoram în vacanțele de vară lungi și calde, nemergînd nicăieri, să îmi petrec zilele în dormitorul părinților, cu învelitorile claie peste grămadă adunate la picioare, capul pe ele adicătelea fix invers poziției normale, ceva bun de ronțăit, soarele filtrat prin storuri și cărți, cărți peste cărți. Cea mai bună lume posibilă. Cu mult timp în ea. Nici nu știam cît timp am.

Sau despre cum stau acum ”peste program” – ăla program în care trebuie imperios necesar să dorm, ca să fiu mîine aptă de taskuri – cum trag cu voluptate pînă-n ficați ultimele țigări deși mă pișcă gîtul, deși n-o să mai am, deși costă și nu trebuia să, deși am zis că mă las, deși deși deși – și scriu. Cum mă lupt cu cuvintele în timp ce aleg muzica de fundal și nici nu știu dacă nu dorm ca să scriu sau scrisul e un pretext ca să mai ascult muzică.

Sau despre cum am scris vreo 7 ciorne privind Roșia Montană și de ce fizicul meu e/ nu e în stradă, 7 ciorne ba virulente, ba explicative, ba pline de linkuri care mi-au/ nu mi-au fost pe suflet, ba frizînd exhaustivul ca și cum aș putea eu zice totul deși nu știu nimic, ba sondări interne de tip soul searching, ba divagații, ca să ajung la concluzia că îs prea obosită și am prea puține date ca să îmi mai dau energia (și) în chestia asta (prin ”chestia” înțeleg și scrisul despre și ieșirea în stradă per se, și că pînă la urmă e un context în care dacă n-ai fost acolo e de-ampulea să sari cu păreri – și dac-ai fost intervin alte ramificații, ce te-o scos realmente pe străzile alea etc.)  – bottom line mă bucur că se iese, chiar dacă o fac alții. Eu aș ieși (3 ciorne și pe tema asta, still mi-i frică de cuvinte, de aia îs tot ciorne,) pentru tot felul de căcaturi fără priză la public, sau nedefinite, gen ”ce plm de statut are o tînără mamă în țara zilelor mele” sau ”de ce mama dracului simt că duc o subzistență precară și tre să mai iau de gît cu Dumnezo pentru orice”. It”s like, fuck, viața mea e o ciornă.

Sau despre cum am citit un articol, via prietena mea Mambah pe numele ei de scenă, și m-o lovit.

Sau despre cum am citit alt articol, sharuit de fetele mele pe FB, și m-o lovit și ăla.

Sau despre cum mi-am dat demisia și totă tărășenia din preaviz, ca idee de ”ah cît ești de importantă, dar te rugăm ca pe-un inutil apendice să  dispari mai repede” – și cum a fost asta chiar foarte normal.

Sau… sau… sau despre cursul de grafică pe care nu l-am terminat, sau despre chestii generale cum e compostarea materiei organice reciclabile, internetul, capitalismul, supraviețuirea, etc.

Atîta că… mi-e teamă de cuvinte. Era o poveste, într-o colecție a tinereții mele, în care apărea Deșertul vorbelor rostite. N-am chef să mă car acolo să mi le iau înapoi. Dar nici n-am, deocamdată, oăle să mi se rupă de ce-am zis. Mă tem de forța cuvintelor, de-aia scriu ca pișatu boului.

Așa că asta e, deocamdată.

Advertisements

România – Ungaria, preliminarii World Cup 2014, grupa D

(Un fel de) Transmisiune live

Antena 1: o duduie timorată se transpune într-o stare de vagă oripilare comentând imaginile cu brutele de unguri care ”sunt foarte nervoși” pe Arena Națională. Scandal și sînge în Centrul vechi, comă alcoolică în Gara de Nord (unul de-al lor), scandări și urlete pe ruta trenului special din Ungaria, ”domnule, dacă am fluturat drapelul României și aia înseamnă că i-am provocat, atunci da, i-am provocat!” (unul de-al nostru). Un barman din Centrul vechi la întrebarea ”Cu ce-i primiți pe suporterii maghiari?” răspunde ocoș ”Cu inima închisă!”. Ultimele bilete s-au vîndut în curtea Ligii, apoi un comentariu despre absența lui Mutu în strînsă relație cu numărul de bilete vîndute.

Digi Sport din miezul problemei: suporterii lui U Cluj  i-au înjurat pe ăia de la Dinamo care se antrenau și ei ca oamenii.  ”… daaa … Arena Națională poartă noroc echipei, mai ales acum că s-a schimbat gazonul!” (Gabi Balint), ”să ne asigurăm că jucătorii și-au luat la ei toate labele de maimuță norocoase, șorturile, șosetele, chiloții și maieurile norocoase, că doar pe aia tre să ne bazăm în fotbal” (eu), ”păi da, că în 77 de ani i-am bătut pe unguri de 5 ori. În 23 de partide” (Luțu) , ”… mmm cred că el are locuri în zona unde e și catering, de aia se grăbește să intre pe stadion” (din studioul Digi Sport, despre Gabi Balint).

Sună tata.  ”România előre! ăăăhăhăhăhă! Da ce, voi numa ACUMA vă uitați la componența echipei? Noa lasă că vedem noi ce-or face, noa serus”

Începe transmisia.

Comentariu din studio: ”Văd acolo un om cherchelit și îmi aduc aminte de ce se spunea despre Dean Martin, că bea doar în două situații: cînd e singur și cînd e cu cineva”.

Odată cu intrarea lui Reghe la braț cu consoartă-sa Digi afișează titlu-șoc în colțul ecranului: ”Cîțiva fani unguri evacuați din stadion!”.

Luțu se bucură: cea mai bună schimbare, Maxim în locu lu Tănase.

La cotele de pariuri stăm bine, conform Digi Sport.

Trecem pe Antenă. Comentează Adrian Cheltuitoru (sic!) alături de Valentin Răchită. Frumos stadionul plin de steaguri românești. Se contracarează cu fulare Magyarorszag hajra și Szentendre. Averm cu Luțu o dispută dacă e ok sau nu să huidui pe imnul național al adversarului. Eu susțin că nu. Pe de altă parte și adversarii-spectatori se întorc cu spatele la imnul nostru. Nț nț nț! Domnul Cheltuitoru califică faza drept ”chit pe chit”. Digi transmite ceva reclame. Rămînem pe Antenă. Digi de fapt nici nu transmite meciul.

Minutul 1:33 gol Marica, 1-0 pentru noi. Eu am reușit să trec de un nivel de-ampulea în Candy Crush Saga. Alles gut. Corner. Eu am rămas fără vieți. Remediabil. Iară corner. Din nou o neînțelegere între jucătorii adversari.

Fiindcă nu urlă nimeni în blocurile de prin jur și pe teren pare liniște, lecturăm live text despre suporterii adverși. Huo bă! Galben! Așa. Al dreaq, după ora 17:00 unu n-ar juca Candy Crush!

”ACUMA este momentul ca suporterii să-i încurajeze pe jucătorii noștri, căci de cîteva minute ne apărăm”. Bravo Mățel, hai Torje. Fază fără efect. Torpila lui Pintilii peste poarta lui Bogdan. Jocul reluat după reclama Orange. Stancu atacat tare în careu. Maxim execută cornerul, centrează, Goian e devansat de un maghiar, arbitrul le dă fault. Lovitură liberă – nimnic. Raț prăbușit pe gazon în poziție foetală, bușit de Koman. După o reclamă la Holstein Pilsner Raț iese din teren pe propriile picioare. Rugăciunile mi-au fost ascultate: cineva joacă Candy Crush! Și GOOOOL Pintilii! Luțu se bucură cu răcnire. Ne sună tata să ne amintească: ”Pintilii îi de la Steaua, să nu uităm!” N-am uitat.

Spre disperarea sa, jucătorul maghiar, deși susține că a atacat mingea, ia un fault. Marica scapă spre poartă. Fază de crescut tensiunea, fără gol. ”Sunt cei mai avansați omeni ai lor (..)” zice domnul Cheltuitoru despre ceva jucători. Opinez că exprimarea sună cel puțin ciudat. Pe teren mie îmi pare Lacul Lebedelor. Luțu în schimb se auto-stropește pe sine însuși cu propria salivă răcnind ”AI CE-O VRUT ĂIA SĂ FACĂ!”. Vreun triplu tulup, bănui.

Tătărușanu, vag suprins, boxează mingea, se repune de la margine.

(Pauză: expediție după bere. Tot 2-0)

Minutul 46. Cartonaș galben la Liptak pentru tragere de tricou la Maxim. Încheiem în ofensivă. La pauză reclame lacrimogene cu Timișoreana și naționala. Noi consumăm Noroc.

Noa draci, m-am luat cu consumatul de Noroc și bibilitul temei de blog și am uitat de meci. Revenim. Adică eu, Luțu este ținut la curent prin SMS, la muncă fiind. Da, unii mai și lucră la ora asta. Stancu încearcă un dribling, Torje în careu. Stancu îl faultează pe Koman, ăla de l-o bușit pe Raț. În tribune se cîntă un imn. ”Fanii naționalei români agită stegulețele pe care le-au găsit pe scaune”. Spre deosebire, probabil, de fanii naționalei care nu sunt români, bănui. ”Pînă acuma nu am avut a ne plînge de arbitraj”. Noa așe! Torje la centrul terenului atacat de Varga.

Estonia – Olanda 1-1 în minutul lor 38.

Ungurii iar nu se-nțeleg. Comentatorii citează din Piți ”nu trebuie să existe momente de relaxare în nici un moment”. Sună a ceva ce ar zice el. Mișcare la poarta noastră, degeaba. ”Am scăpat cu bine” oftează comentatorii din studio. Doi la pămînt, de-ai noștri.  Deja visăm la România lui Pițurcă contra Turciei lui Fatih Terim. Maxim și Koman ăla de-l bușise pe Raț au o ”ciocnire tare”. Piți ”agitat pe margine strigă la elevii săi”.  Goian faultat – arbitrul spaniol îi arată fundașului maghiar un ”sárga” (galben). Comentatorul recunoaște că , furat de entuziamul partidei, a uitat să semnaleze niște galbene: 3 la ei, 1 la noi. Numărul oficial de spectatori cu bilet plătit: 41405.

20 de minute trecute din repriza secundă fără faze prea importante. Centrează Pintilii pentru Tănase, după niște pase mingea iese în afara terenului. Turcia – Andorra 4-0. Ungurii în jumătatea noastră, Stancu o ia la picior cu mingea, ocazie uriașă de 3-0, dar mingea se pierde pe drum. ”Nu-i nimic, avem 2-0 și arătăm că PUTEM să mai marcăm” (da nu vrem? sau cum?). Adi Popa înghesuie portarul maghiar, care cade pe jos la jde metri de poartă, dar nu se predă. Am ratat.  Adi Popa ia o gheată în cap și în timp ce zace mingea continuă să ruleze. Totuși cineva se prinde, portarul maghiar îi întinde mîna să-l ridice, apare berea Holstein Pilsner. Adi Popa se îndreaptă pe picioarele lui spre marginea terenului, cu o pungă de gheață-n cap. Concluzia mea e că berea Holstein Pilsner te pune pe picioare. Da tot Noroc bem.

Comentatorii susțin că Piți îl ceartă pe Stancu pentru ratare și se întreabă ce le va spune jucătorilor la vestiare după partidă, adăugând mai cu fereală, cumva să nu întoarcă norocu ”considerăm că vom cîștiga …”. Situație pe teren, Ungaria atacă, dar ”apare salvator piciorul lui Raț”. Sper că era atașat de proprietar. Careva șutează în Goian, Marica recuperează, e fault, ba nu, nu e fault. Mai avem un sfert de oră cu emoții. Mai am cîteva minute pînă la următoarea viață în Candy Crush. Marica e pe jos. Din tribune latră o petardă. Peluzele sunt admonestate. Tătătrușanu are tot soiul de chestiuni de discutat cu fundașii noștri, observă domnul Cheltuitoru. Iese Marica, intră Hoban. Pintilii mai șutează o dată, dade-dade. Degeaba. Minge de arbitru, ungurii n-au dat înapoi mingea. Se înfoaie arbitrul, ne-o dau. Se aplaudă.

Arbitrul spaniol dă lovitură liberă adversarilor. Peste poartă. Suporterii români urlă și agită stegulețele alea de le-au găsit pe scaune, suporterii maghiari s-au așezat, posibil au scos o palincă și joacă filcăi.

Numa bine, 3-0, gol Tănase. Turcia – Andorra 5-0 final, Estonia – Olanda 2-1. Candy Crush Saga – activated. Comentatorii observă că ”e o seară istorică, se fac poze pe Arena Națională, azi, 6 septembrie 2013 acești băieți adunați de Victor Pițurcă” (de pe stradă?), pe Antena 1 urmează Terminator 3: Supremația roboților. Legătura repede în studioul GSP să prindem reacțiile fierbinți după această superbă victorie.  Noi am așteptat, da ungurii n-o vrut să dea golu de onoare.

Sună tata să anunțe teribil de amuzat că în micuța casă de pariuri pe care au întreprins-o la ei la întreprindere n-a nimerit absolut nimeni scorul, eventual reportează la meciul cu turcii. Aferim, over and out.